Bolnavii diagnosticați cu astm pot duce o viață normală, dacă respectă cu strictețe tratamentul medical. Potrivit specialiștilor se impune, de asemenea, evitarea factorilor care declanșează crizele de astm, precum fumul de țigară, praful de casă, mucegaiul.
- Publicitate -
Astmul este o afecțiune cronică, descrisă prin îngroșarea pereților căilor respiratorii. Pe măsura îngroșării (fapt numit, în termeni medicali, inflamație), musculatura căilor respiratorii se contractă, mucusul se adună, iar circulația aerului înspre și dinspre plămâni este împiedicată. Dr. Roxana Nemeș, medic primar pneumolog, spune că boala, odată apărută și diagnosticată, este permanentă. "Simptomele apar și trec, dar afecțiunea nu dispare niciodată cu totul și, în lipsa unui control adecvat, simptomele pot reapărea oricând", a arătat specialistul.
Este nevoie însă ca boala să fie depistată din vreme, încă din vremea copilăriei. Medicul pneumolog spune că semne despre existența afecțiunii pot fi observate de către părinți încă din primele luni de viață ale copilului, atunci când începe să respire mai repede și mai greu decât de obicei, iar de fiecare dată se aude un "șuierat". Mai târziu, micuțul obosește mai repede decât prietenii cu care se joacă și are nevoie de câteva momente de pauză. Atunci când este întrebat dacă se simte rău, copilul cu astm spune că nu poate trage aer în piept și simte o senzație de apăsare.
"Dacă un copil are astm, nu înseamnă că va avea mereu probleme serioase de sănătate. Astmul nu poate fi vindecat, dar poate fi tratat. Controlul astmului nu se va realiza însă peste noapte. Este nevoie ca părinții și copilul diagnosticat sau suspectat de astm bronșic să înțeleagă cauzele bolii și tratamentul, ce înseamnă o criză, cum poate fi evitată, ce trebuie făcut dacă, totuși, apare. Toate acestea vor fi de folos pentru a asigura copilului o viață plină de zâmbete", a subliniat dr. Roxana Nemeș.
Simptome - lipsa de aer și respirația șuierată
Simptomele afecțiunii sunt respirația șuierată, lipsa de aer, apăsarea în piept, tusea. Nu este însă o regulă ca astmaticii să prezinte toate aceste semne clinice. "Unii nu tușesc, alții nu au respirație șuierată. La unii, simptomele apar doar în timpul unui exercițiu fizic, dacă au o răceală sau în timpul unui sezon cu alergeni. Astmul este o boală cu o mare variabilitate", a adăugat medicul pneumolog. Există și situații în care astmul nu este recunoscut, pentru că bolnavul, fie adult sau copil, se obișnuiește cu un anumit nivel al respirației și nu percepe lipsa de aer sau dispneea (îngreunarea respirației).
Criza de astm se resimte prin creșterea progresivă a simptomelor, iar dacă nu se intervine prompt poate pune în pericol viața astmaticului. "În cazul unei crize, este nevoie să fie folosite medicamentele care produc o ameliorare imediată a simptomelor. Atenție, însă, necesitatea administrării medicației de criză mai mult de două ori pe săptămână indică un control slab al bolii", a mai explicat specialistul.
Factorii care trebuie evitați
Lipsa de control asupra afecțiunii duce la creșterea inflamației și, mai departe, are drept consecințe deteriorarea căilor respiratorii și pierderea funcției pulmonare. "Pentru a se evita aceste crize, este nevoie de un consult medical de specia-litate, prin care să se stabilească un tratament de fond sau un «controler», cum este denumit, ce va fi administrat zilnic. Terapia trebuie însă reevaluată periodic, frecvența controalelor fiind stabilită de medic. Scopul reevaluării este obținerea și menținerea controlului afecțiunii", a precizat medicul.
Controalele periodice trebuie însoțite și de evaluări alergologice, prin care se țintește depistarea factorilor de risc care declanșează simptomele sau crizele. Potrivit medicului, chiar și în condițiile urmării unui tratament corect, controlul nu va putea fi menținut dacă bolnavul este expus factorilor care declanșează crizele: fum de țigară, praf de casă, mucegai, polen, părul animalelor domestice, medicamente, alimente sau aditivi alimentari.
