Boala arterială periferică este cunoscută și sub denumirea de boală vasculară periferică, o afecțiune care afectează, în general, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani. Specialiștii susțin că prevalența bolii arteriale periferice este întâlnită frecvent la pacienții cu multiplii factori de risc cardiovascular.
- Publicitate -
Asocierea dintre boala arterială periferică și creșterea mortalității cardiovasculare este rezultatul aterosclerozei - proces patologic sistemic.
Potrivit dr. Teodora Parasca, ateroscleroza este o afecțiune care evoluează lent și se referă la reducerea lumenului vascular, prin depuneri de lipide în pereții vaselor de sânge, determinând formarea plăcilor de aterom. În acest fel, se perturbă circulația normală a sângelui oxigenat la țesuturi, generând suferințe de tip ischemic. „Factorii de risc semnificativi pentru apariţia bolii arteriale periferice sunt vârsta înaintată, fumatul, hipertensiunea arterială, sexul masculin, ateromatoza în alte teritorii vasculare (coronare, carotide, artera subclavie, artere renale). Acestora li se adaugă istoricul familial de boală aterosclerotică la vârstă tânără, nivelul crescut al colesterolului (dislipidemia), diabetul zaharat, sedentarismul. Simptomele iniţiale ale bolii arteriale periferice sunt uşoare şi pot trece, uneori, neobservate -amorţeli, furnicături la nivelul picioarelor. Din păcate, pe măsură ce boala progresează, apar simptome de tip crampe dureroase la mers, pe distanţe din ce în ce mai scurte, fenomen denumit în termeni medicali claudicaţie intermitentă”, a explicat medicul.
Alte simptome care pot apărea sunt reprezentate de modificări la nivelul pielii (paloare/cianoză), afectarea unghiilor, căderea părului, iar în stadiile finale ale bolii se poate ajunge chiar la amputaţii. Tocmai de aceea, este foarte important de precizat că pacienţii cu boală arterială periferică asociază frecvent afecţiuni cardiace sau cerebrovasculare, astfel încât au un risc crescut pentru infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral de tip ischemic. Aşadar, luarea în discutie a întregului sistem cardio-vascular şi reducerea factorilor de risc reprezintă aspecte extrem de importante.
Din acest motiv, evaluarea pacienţilor care sunt la risc de a dezvolta boala arterială periferică este absolut necesară, acestora oferindu-li-se posibilitatea realizării unui plan terapeutic. În ceea ce priveşte diagnosticul de boală arterială periferică, acesta poate fi stabilit pe baza examenului clinic şi a testelor non-invazive care confirmă prezenţa modificărilor vasculare. O investigaţie utilă în determinarea bolii este indicele gleznă-braţ, care reprezintă o determinare nu doar pentru o primă evaluare, cât şi pentru urmărirea evoluţiei pacientului în timp, fiind un instrument de screening şi diagnostic sensibil. Testarea se poate fi efectuat cu uşurinţă, având impact semnificativ asupra planului de tratament al pacientului. „Determinarea indexului gleznă-braţ este simplă, nedureroasă şi este percepută ca o metodă similară cu determinarea tensiunii arteriale. Durata investigaţiei este scurtă, de aproximativ cinci minute şi poate fi repetată oricând. Interpretarea valorilor va fi efectuată de către medic, existând posibilitatea cuantificării gradului de afectare arterială- uşoară, moderată sau severă, iar valorile obţinute trebuie interpretate cu precauţie, în funcţie de situaţia clinică”, ne-a declarat dr. Parasca.
