Furia laptelui este o situație neplăcută care apare, de obicei, în primele zile ale alăptatului. Aceasta nu este o afecțiune propriu-zisă, mai ales ținând cont că majoritatea femeilor suferă într-un grad mai mic sau mai mare de întărirea sânilor, în primele zile când apare lactația. Totuși, neplăcerile pot fi minime la unele mămici, mai ales dacă se realizează alăptatul corect, precoce și frecvent. Semnele că o femeie trece prin această etapă sunt: sâni dureroși, grei, fermi, putând ajunge chiar până la a fi tari ca piatra; pielea este întinsă la maximum, este netedă, lucioasă, caldă; pot apărea subfebrilități (sub 38 de grade), fără să însemne că există o infecție; mamelonul poate fi aplatizat, iar areola foarte dură, din cauza tensiunii crescute, ceea ce face hrănirea nou-născutului dificilă și uneori chiar imposibilă.
- Publicitate -
Specialiștii spun că principalul risc este hrănirea insuficientă sau imposibilă a celui mic. În plus, dacă întărirea nu este detensionată, există riscul de blocare a ductelor cu lapte și chiar suprainfecție (mastită). De aceea, furia laptelui rău gestionată este unul dintre motivele care duc, în mod greșit, la oprirea lactației. Principala metodă de prevenire a furiei laptelui este tot alăptarea, care trebuie să fie cât mai precoce cu putință (în primele 48 de ore). Toate acestea în condițiile în care multe femei care au avut o cezariană nu pot hrăni bebelușul corespunzător din cauza poziționării pe operația dureroasă, de aceea este indicată adoptarea unei alte poziții de alăptare (de exemplu, stând întinsă lateral în pat). În același timp, alăptarea trebuie să fie eficientă - bebelușul trebuie să fie bine atașat de mamelon, iar suptul eficient, pentru ca sânii să se golească bine.
