Senzația de furnicături, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de parestezie, este o tulburare subiectivă de sensibilitate, caracterizată prin resimțirea de către persoana afectată a unor amorțeli, furnicături sau înțepături, într-o anumită zonă a corpului. Aceasta poate apărea ocazional, în cazul suprasolicitării fizice a unui segment al corpului, dar există şi anumite circumstanțe în care senzația de furnicături apare din ce în ce mai frecvent, împiedicând desfășurarea activităților cotidiene de către persoana în cauză.
- Publicitate -
În acest context, senzația de furnicături poate agrava progresiv calitatea vieții persoanei afectate și poate reprezenta un adevărat motiv de îngrijorare.
Potrivit specialiştilor, în funcție de durata de persistență, pot fi descrise două tipuri de parestezii: cea acută, care apare spontan și este temporară și parestezia cronică, care persistă pentru o lungă perioadă de timp. În majoritatea cazurilor, parestezia sau senzația de furnicături apare în cazul unor tulburări structurale sau funcționale ale nervilor din organism sau a sistemului nervos central, însă pot exista și alte condiții patologice care pot duce la apariția acestei manifestări clinice. Această stare se poate instala în orice segment al corpului uman, însă cel mai frecvent aceasta se localizează la nivelul mâinilor, a brațelor, a membrelor inferioare sau a plantelor.
Senzația de furnicături resimțită într-o anumită regiune a corpului poate fi însoțită de amorțeli, înțepături, slăbiciune musculară, arsură sau senzație de răceală în zone respectivă. Apariția senzației la nivelul mâinii sau a brațelor poate fi însoțită de tremor și pierderea îndemânării în cazul desfășurării anumitor activități manuale. În plus, instalarea senzației de furnicături la nivelul membrelor inferioare poate duce la apariția dificultăților de mers.
„Diagnosticarea diferitelor afecțiuni care duc la apariția senzației de furnicături resimțită în diferite segmente ale corpului necesită un consult medical de specialitate, care trebuie să cuprindă o anamneză amănunțită, examinarea clinică a bolnavului și efectuarea anumitor investigații paraclinice. Ulterior, diagnosticul afecțiunii care a dus la apariția senzației de furnicături se pune coroborând datele obținute în urma consultării clinice cu datele investigațiilor imagistice și de laborator.
Anamneza trebuie să cuprindă informații referitoare la momentul apariției senzației de furnicături, modul de evoluție a acestui simptom până în momentul prezentării la medic, alte simptome asociate senzației de furnicături, afecțiunile de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și de muncă ale bolnavului. De asemenea, se ia în calcul dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate, intervenții chirurgicale suferite de către acesta”, a precizat dr. Aniela Popescu.
Examinarea clinică a bolnavului presupune evaluarea aspectului și funcției întregului organism (evaluarea funcției respiratorii, a funcției cardiace, a funcției neurologice, examinarea tegumentelor, examinarea abdomenului, etc.).
