Durerile de şold sunt primul semn al coxartrozei, care îi afectează în special pe vârstnici. Boala are o evoluţie lungă, progresivă şi ireversibilă spre agravare, recuperarea fizică fiind de multe ori singurul tratament care poate întârzia evoluţia bolii. Recuperarea este indicată şi după intervenţia chirurgicală.
- Publicitate -
Articulaţia dintre bazin şi coastă – şoldul – se poate deteriora de-a lungul anilor. Cunoscută drept coxartroză, această degradare este lentă şi ireversibilă, afectând funcţionarea mecanică a şoldului şi, în mod evident, calitatea vieţii pacientului.
„Coxartroza reprezintă afectarea cronică degenerativă a articulaţiei şoldului, ce apare în condiţii etiologice foarte variate, dar cu acelaşi rezultat final, deformarea articulară invalidantă. În general, etiologia artrozelor rămâne necunoscută, deşi numeroşi factori sunt incriminaţi în producerea ei, cei mai importanţi fiind senescenţa şi influenţele mecanice locale”, explică medicul specialist Mădălina Iliescu.
Cu toate acestea, coxartroza nu trebuie să constituie o condamnare la imobilitate. Obiectivul primordial al tratamentului de recuperare îl reprezintă menţinerea unei independenţe cât mai mari a pacientului, deoarece pierderea autonomiei funcţionale are consecinţe importante, atât de ordin familial, cât şi social, psihologic. „Tratamentul coxartrozei este de lungă durată, utilizând mai mulţi factori, care ţin de igiena vieţii, recuperarea balneo-fizică-kinetică, medicaţie, intervenţii ortopedice. Tratamentul de recuperare se aplică în funcţie de stadiul afectării articulare, asociind atât factori fizici: electroterapie, hidrotermoterapie, masoterapie, kinetoterapie, cât şi factori naturali de cură, specifici centrelor de recuperare din staţiunile balneare”, explică medicul specialist.
Intervenţia chirurgicală, o ultimă soluţie
Potrivit dr. Mădălina Iliescu, simptomele coxartrozei sunt în mod special durerile de şold, afectarea funcţiei normale articulare, cu limitare a mişcărilor în şoldul afectat şi apariţia unei atitudini vicioase. „Examenul clinic pune în evidenţă limitarea mişcărilor şoldului, mai ales de tip antalgic. Confirmarea diagnosticului se face prin examinarea radiologică a bazinului, care poate evidenţia: pensarea spaţiului articular, osteofitoza, alterările structurii osoase, alterările morfologice ale capului femural şi ale cotilului, deplasările capului femural. Examenul paraclinic se poate completa cu tomografia computerizată”, mai precizează dr. Mădălina Iliescu.
La pacienţii la care artroza nu este avansată, poate fi aplicat tratamentul pentru recuperare fizică, fără impact sau mişcări bruşte, exerciţii de întindere, controlul greutăţii şi diferite medicamente antiinflamatoare sau de protecţie a articulaţiilor. Totuşi, atunci când durerea devine foarte dificil de controlat, se poate ajunge la intervenţia chirurgicală, cu înlocuirea porţiunilor articulare afectate. Acestea pot fi de metal – polietilenă sau din ceramică.