Se vorbește tot mai des, în ultima perioa-dă, de testele de paternitate: în cazul moștenirilor, când copiii vor să dovedească descendenții cui sunt, sau de bărbații care vor să fie siguri că pruncii sunt într-adevăr ai lor.
- Publicitate -
Există mai multe variante prin care poate fi stabilită paternitatea, în funcție de momentul ales pentru efectuarea testului:
r Testare ADN postnatală - poate fi efectuată prin recoltarea de probe sanguine și examinarea grupelor de sânge ale părinților și copilului. Apoi este comparat profilul genetic al copilului cu al presupusului tată. Dacă profilul genetic dovedește asemănare, atunci paternitatea este confirmată.
Testul ADN se poate realiza și prin analiza celulelor recoltate de pe interiorul obrazului tatălui și copilului, ori prin testarea probelor prelevate din cordonul ombilical al nou-născutului. Alte probe utilizate pentru testare sunt: mostre de spermă, țesut, păr.
r Testare ADN prenatală - poate fi realizată cu ajutorul amiocentezei, efectuată între săptămânile 14 - 20 de sarcină. Procedura constă în recoltarea de lichid amniotic pentru testare; aceasta este însă riscantă, căci poate avea consecințe nefaste: crampe, scurgeri de lichid amniotic, sângerări vaginale, rănirea fetusului, provocarea unui avort.
O altă metodă de testare este prin Chorinic Villus Sampling (CVS) - medicul prelevă vili chorionici de pe peretele uterului pentru a fi studiați. Procedura poate fi realizată între săptămânile 10 - 13 de sarcină.
