Sute de mii de oameni au părăsit România în ultimii 16 ani, de la aderarea la Uniunea Europeană. Au fost atrași de salariile mai mari din Vest, lucru ce a provocat un decalaj uriaș pe piața muncii. Industria construcțiilor, spitalele și hotelurile resimt acest lucru, inclusiv în Constanța.
Nicolae Bucovală, proprietarul unor hoteluri, este nevoit să apeleze la ajutorul muncitorilor asiatici. O idee susținută de guvernul de la București. Iar pentru mulți dintre acești oameni, România este o poartă către o viață mai bună, transmite Digi24.
“Nimic nu merge fără muncitori străini. Chiar nu știu cum să conving un român, care lucrează în Franța, de exemplu, să se întoarcă. Uneori ai vrea să vinzi totul. Nu știu, în fiecare dimineață mă întreb ce urmează”, a spus Bucovală.
E o criză care a început cu ani în urmă: lipsa forței de muncă. De când România a aderat la Uniunea Europeană, în 2007, mulți români au emigrat în Europa de Vest. E nevoie de ei aici, pe litoralul Mării Negre și nu numai.
Se estimează că o jumătate de milion de locuri de muncă din România sunt neocupate. Motivul este evident: “salariile pe care le oferă România nu sunt atractive pentru această generație și de aceea, pleacă în străinătate”, spune un turist.
Acești oameni sunt aici pentru a umple golul. Lucrători din Asia - Nepal, India, Pakistan. Cei care așteaptă în fața biroului de imigrări din București, au plătit până la 6.000 de euro la agențiile de plasare a forței de muncă din țara lor pentru a imigra legal în România. Au vize, dar sunt probleme cu permisul de ședere.
“Stau aici, la coadă, de două luni și nu-mi recuperez niciodată buletinul. Ce se întâmplă?”, se întreabă un cetățean filipinez.
“Viza mea e doar pe trei luni și a expirat. Am nevoie de un permis nou”, explică un alt cetățean pakistanez.
Biroul de imigrări e copleșit de noua strategie a guvernului. România vrea să acorde anul acesta 100.000 de permise de muncă cetățenilor din afara UE. În 2017, a acordat doar 5.500 de permise.
Pentru angajatorii români, ca Nicolae, procesul este lent. Încă are nevoie de personal în bucătăria hotelului său.
Udayanga Dissanayake și colegul său, Samir, sunt din Sri Lanka. Nu au mai lucrat niciodată ca bucătari.
“Cei mai mulți nu au lucrat în industrie. Agenția ne spune că au deja experiență, dar e o minciună. Nu au lucrat nicăieri sau, dacă au lucrat, nu au lucrat în postul pentru care avem nevoie de ei. Colegii români îi instruiesc pe toți cât de repede posibil”, mai spune Bucovală.
Claudia, bucătar-șef: Uday, sunt gata șnițelele? Și aripioarele de pui? Udayanga: Da. Astăzi pregătesc cașcaval pane” Un fel de mâncare clasic în România, ușor de făcut.
Udayanga Dissanayake, bucătar: De când suntem aici, am învățat multe despre mâncarea românească. Lucrează aici de anul trecut - e ceva neobișnuit și un mare noroc pentru bucătarul-șef.
Claudia Parasache, bucătar-șef: Mă bucur - amândoi au rămas în România, în comparație cu alții, care au plecat pur și simplu. Ne ușurează puțin munca, au învâțat și nu trebuie să o luăm de la zero. Mulți încearcă să se mute, fără documente, în Europa de Vest, folosind România ca o poartă de intrare, explică personalul.
Udayanga spune că vrea să rămână. Câștigă 500 de euro pe lună. El împarte camera de hotel cu colegul său. Tânărului de 26 de ani îi e dor de familia lui, dar întoarcerea nu este o opțiune.
Udayanga Dissanayake, bucătar: Iubesc Sri Lanka, dar economia nu e bună; e foarte greu să supraviețuiești. În unele zile pregăteam mâncare și o vindeam pentru vecini. Așa era viața mea acolo. A studiat Turismul, spune el, dar câștiga doar 50 de euro pe lună din activități ocazionale. România i se pare o țară plină de oportunități.
