Dependența
de jocuri video a devenit o tematică adesea luată în discuție de specialiști,
medici și terapeuți, neexistând încă un consens privitor la efectele sale și la
gravitatea simptomelor specifice. Pentru majoritatea copiilor, adolescenților și
chiar a adulților, un joc rămâne o formă plăcută de entertainment. Ce impact
are, totuși, petrecerea timpului în fața calculatorului?
Jocurile video nu reprezintă o problemă
pentru majoritatea copiilor și adolescenților, însă îngrijorarea privitoare la
petrecerea unui timp îndelungat în fața ecranului cu o astfel de activitate
crește, luându-se în considerare o serie de consecințe comportamentale negative
care pot duce la dependență sau la alte probleme de comportament.
Ce
este dependența de jocuri video
Dependența de jocuri video este
clasificată drept abuzul de astfel de conțnut în măsura în care activitatea cu
pricina începe să dăuneze calității vieții individului (școală, muncă, sănătate).
Poate avea simptome fizice și emoționale. Poate apărea atât la încercarea de
jocuri vechi, cât și la titlurile nou apărute
pe piață, dezvoltându-se și la cele single-player, în care jucătorul poate dori
să își întreacă recordurile proprii, și la cele online, unde poate să nu existe
un sfârșit al poveștii.
Nu este neapărat considerată o boala în
sine, însă dependența de jocuri video poate constitui o problemă pentru
diferite categorii de vârstă ale zilelor noastre iar simptomele sale pot fi
trecute cu vederea adeseori.
Dependența de jocuri video a fost
clasificată drept o afecțiune a sănătății mintale de către Organizația Mondială
a Sănătătii în 2018. Sistemul public de sănătate din Marea Britanie (NHS) a făcut
primii pași în deschiderea unei clinici de specialitate pentru tratarea celor
care au o astfel de condiție, iar alte state iau și ele măsuri în această
privință. De exemplu, Coreea de Sud a apelat la interzicerea jocurilor video
între orele 00:00 și 6:00 pentru copiii sub 16 ani.
Câți
tineri suferă de dependența de jocuri
Nu puține sunt cazurile în care media
tradițională sau modernă fac din țânțar armăsar și exagerează lucrurile, schimbând
opinia publică privitor la o tematică sau alta, iar dependența față de jocuri
video nu este o excepție. Vei vedea online tot felul de titluri care mai de
care mai alarmante, cu informații reale (sau nu) în ce privește procentajul de
dependenți dintre cei care petrec timp în jocuri.
Un studiu desfășurat pe o
perioadă de șase ani de către o echipă a Universității Brigham Young scoate la
iveală că doar 10% din gameri vor avea probleme de lungă durată și sunt, deci,
dependenți. 90% din jucători nu au tabieturi disfuncționale sau care vin în
detrimentul vieții personale, iar stereotipul gamerului care locuiețte cu părinții,
nu are un loc de muncă sau nu se poate susține financiar singur din cauza
jocurilor video nu este susținut. Chiar și dependenții de jocuri video sunt
stabili din punctul de vedere financiar. Aceste date sunt susținute și de
studiul lui Douglas Gentile, profesor de psihologie la Universitatea de Stat
Iowa.
Totuși, cei care cad pradă acestei
dependențe vor avea de suferit în primul rând pe plan social. Însă de acolo
poate porni această problemă, mai ales din copilărie. Unii copii vor recurge la
lumea jocurilor tocmai pentru a scăpa de cei din jurul lor, de cei care îi
hărțuiesc și intimidează la școală, de pildă, de problemele din familie sau de
la școală ori de singurătate. În astfel de cazuri, când copilul se simte izolat
de ceilalți, lumea virtuală devine un spațiu în care își poate găsi prieteni și
deveni un erou. Totodată, jocurile video sunt mai pușin complicate decat relațiile
dintre oameni și mai ușor de înțeles și stăpânit.
Probleme
în ce privețte relațiile interumane
O problemă pe care o ridică dependența de
jocuri video sau petrecerea unui timp considerabil în lumea virtuală este lipsa
încrederii sociale. Copilul nu mai este la fel de dezvoltat pe plan relațional,
fiindu-i mai greu să lege prietenii în persoană și să interacționeze cu alți
copii, având fobie socială.
Aceste probleme se transferă și la
adolescenți sau adulți, care pot alege să petreacă mai mult timp în lumea
virtuală, neglijându-și prietenii și familia sau angajamentele. Jucatul în exces
poate deveni o problemă în căsnicie sau în relație, partenerul fiind conștient
de riscurile acestei afecțiuni și când dependentul nu le vede.
Când jocurile iau prioritate în fața
oricărui alt lucru, precum întâlnirile cu prietenii, socializarea la locul de
muncă sau lărgirea cercului de prieteni ori participarea la activități sociale
se instalează nevoia instinctivă de a juca și a petrece timp online.
Preocuparea
constantă asupra jocurilor
Nu doar neglijarea responsabilităților și
a oamenilor reali duce la frângerea relațiilor de ordin social, ci și
menținerea subiectelor de discuție în sfera de gaming, în special pe jocul
preferat. Prietenii, apropiații și cei care au același hobby pot să fie atenți
și respectuoși doar pentru perioade limitate, după care își pierd interesul.
Când prietenii sau membrii familiei
vorbesc despre altceva, cei cu dependență de jocuri se vor simți nebăgați în
seamă și devin iritați sau chiar se simt jigniți. O persoană ce petrece foarte
multe ore în jocuri video își poate pierde interesul pentru relații personale
sau nu are timp de acestea, putând renunța și la somn, oboseala ducând la
iritabilitate.
Consecințe
pe termen lung
Cu cât acaparează mai mult timp din viața
individului, dependența poate
duce la consecințe sociale pe termen lung
precum schimbări în comportament (depresie, anxietate, agorafobie,
iritabilitate, etc.). Tinerii vor avea probleme în dezvoltarea abilităților de
comunicare în persoană și le va fi dificil să își facă noi relații sau să
cunoască oameni.
Din păcate, impactul social al
dependenței de jocuri este observabil și în modul în care se simte dependentul
când e în compania altor persoane, preferând să fie singur. Stânjeneala în
public nu face decât să hrănească adicția și, imediat cum are ocazia, persoana
se va întoarce în fața ecranului, în lumea comodă pentru ea.
La nivel fizic, pot interveni insomnia,
malnutriția, deshidratarea, sedentarismul, deficitul de atenție și tulburările
de concentrare sau stările conflictuale. În cele din urmă, este la alegerea
dependentului să încerce să scape de această adicție prin privare de jocuri
video și consiliere terapeutica.