Un studiu realizat de cercetătorii Colegiului de Medicină Penn State din Marea Britanie arată că pacienții care fumează în primele 30 de minute de după trezire sunt cu 79% mai predispuși să dezvolte cancer pulmonar decât cei care amână fumarea primei țigări cel puțin cu o oră.
- Publicitate -
Potrivit specialiștilor, explicația ar fi aceea că persoanele nerăbdătoare să fumeze prima țigară în prima jumătate de oră de la trezire, inhalează o cantitate mare de nicotină pentru a-și satisface nevoia de drog și, o dată cu aceasta, inhalează și mai mult gudron, responsabil de efectele toxice ale fumului de tutun.
Totodată, studiul arată că prima țigară fumată în primele 30 de minute de după trezire influențează modul în care persoana va fuma și restul țigărilor în acea zi, astfel că persoana va fuma în acea zi cu aceeași intensitate pentru a inhala o cantitate mare de nicotină de care are nevoie și, indirect, substanțele toxice, cancerigene.
Un alt studiu publicat în revista 'Cancer', realizat de această dată pe un eșantion de 1.850 de fumători sănătoși și pe 1.055 de fumători bolnavi de cancer la cap și la gât, a demonstrat că prima țigară fumată în primele 30 de minute de la trezire crește riscul de îmbolnăvire de cancer la nivelul capului și al gâtului cu 59%.
'Nevoia imperioasă de a aprinde o țigară este manifestarea unei boli: dependența de nicotină. Iar când această nevoie este mai acută, încă de la primele ore ale dimineții, este un semn clar al intensității dependenței. Clasificarea internațională a bolilor realizată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) plasează nicotina în rândul substanțelor care creează dependență, adică este un drog. Prin urmare, dependența de nicotină care apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentală și comportamentală', a declarat dr. Magdalena Ciobanu, coordonatorul Programului Național Stop Fumat.
Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus în urmă cu mai mult de 15 ani testul care îi poartă numele și care astăzi este acceptat la nivel internațional ca instrument de evaluare obiectivă a dependenței nicotinice.
Timpul în care se instalează dependența de nicotină depinde de cantitatea de țigări fumată, de vârsta de debut, de sex (la femei se instalează mai greu, dar și renunțarea este mai dificilă - n.r.), dar și de anumiți factori genetici - persoanele care au un defect la nivelul genei care codifică citocromul P450, o proteină ce participă la degradarea nicotinei, fumează mai puțin și renunță mai ușor.
Este important să nu ne amăgim cu ideea că suntem 'doar' fumători ocazionali. Pe lângă faptul că riscăm ca, în timp, să devenim dependenți de nicotină, nu trebuie să fiți un fumător împătimit pentru a fi expus riscurilor de îmbolnăvire.
Studii recente au demonstrat faptul că atât la femeile fumătoare, cât și la bărbați, consumarea a 1- 4 țigări pe zi este asociată cu un risc semnificativ mai mare de deces în urma bolilor de inimă, iar femeile sunt în mod special predispuse spre cancerul pulmonar și spre boli de inimă.
'De la o atitudine aparent socială la boală e doar un pas. Nicotina, livrată prin fumul de tutun, ajunge în 6-7 secunde la creier, unde determină secreția de dopamină, serotonină, noradrenalină, substanțe care activează 'circuitul recompensei' - o rețea de neuroni responsabilă de producerea stării de satisfacție, a plăcerii când faci un anume lucru sau ingerezi, inhalezi o anume substanță. În timp, asocierea țigării cu anumite momente ale zilei, contexte și stări determină fumătorul să reacționeze precum în experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei și imediat acțiunea pentru obținerea acesteia - aprinderea țigării. De aici și necesitatea compulsivă de a intra în posesia tutunului - obiectul care te face să te simți mai bine sau care îți înlătură un disconfort. Persoana dependentă de nicotină resimte această nevoie cu cea mai mare intensitate dimineața, după abstinența din timpul nopții. Un semnal care nu este urmat de recompensă declanșează frustrare. Semnalul poate fi însă atât extern (ocaziile care 'nu merg' fără o țigară), cât și intern (scăderea concentrației sanguine a nicotinei sub nivelul care menține activ circuitul recompensei)', a detaliat dr. Magdalena Ciobanu.
Dependența de tutun este o boală cronică. Și, ca orice boală, beneficiază de un tratament medicamentos și de îngrijire din partea medicului. În România, Programul Național Stop Fumat își propune să îi ajute pe acei oameni care își doresc din tot sufletul să renunțe la fumat și au nevoie de ajutor de specialitate.
O echipă de medici și psihologi specializați în tabacologie, prezenți în centrele Stop Fumat și implicați cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor și cred că pot renunța la această boală deosebit de gravă - dependența de nicotină. Datele de contact ale medicului și ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu și la la Tel Verde: 0800878673 (apelabil gratuit doar din Romtelecom) sau la 021 3356920.
Studiul realizat de specialiștii englezi a fost efectuat pe un eșantion reprezentativ de 4.776 de persoane fumătoare, bolnave de cancer pulmonar și de 2.835 de persoane fumătoare, cu plămâni aparent sănătoși.
