În fiecare lună, pe secția de Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) ajung pacienți în stare foarte gravă, care intră în comă și sunt intubați. Unii dintre ei își revin ca prin minune, după zile sau săptămâni în care medicii le-au dat șanse minime de supraviețuire, aceștia fiind luptătorii care depășesc traumele produse de bolile care le-au măcinat corpul. După ce „învie”, unii dintre ei le povestesc celor din jur că au visat şobolani, că se plimbau pe o pajişte ori că s-au aflat într-un loc de coşmar şi tot ce îşi doreau era să revină în rândul celor dragi.
- Publicitate -
Există viaţă dincolo de moarte? Aceasta este, probabil, o întrebare care îi preocupă pe foarte mulți. Uneori, sunt situații în care unii oameni sunt greu încercați de viață și ajung în spital, pe secția de Terapie Intensivă, acolo unde se luptă în fiecare zi pentru supravieţuire cu bolile cu care au fost diagnosticaţi. Cum am menţionat deja, unii dintre ei, mai norocoși din fire, reușesc să își revină chiar și după ce rezultatele investigațiilor sunt de-a dreptul dezastruoase și personalul medical le dădea șanse minime de supraviețuire.
Din fericire, astfel de cazuri există și la Constanța, iar acești bolnavi, este clar că sunt iubiți mult de cel de Sus. După ce și-au revenit din comă, mulți dintre bolnavii internați pe secția de terapie Intensivă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța le-au mărturisit cadrelor medicale și familiei că au visat șobolani sau că se plimbau pe pajiște.
Acelea sunt momentele în care, clar, viaţa câştigă în faţa morţii.
Ce spun medicii despre aceste situaţii? Potrivit dr. Andra Cristiana Tăbăcaru, medic specialist Terapie Intensivă și Reanimare, este vorba despre acei constănțeni care, din cauza alterării stării de sănătate ajung să depindă de ventilație.
„Ventilatorul nu este un «duşman» al bolnavilor”
Desigur, indicația de suport ventilator se face după protocoale bine stabilite, în patologii diverse, precum insuficiența respiratorie acută, când sunt îndeplinite niște criterii diagnostice precum tahipneea, care se traduce prin rata respiratorie mai mare de 35 de respirații pe minut sau bradipnee, când frecvența respiratorie este de opt respirații pe minut sau dispnee, acea „sete de aer”, respiraţii paradoxale, gazometrie sangvină arterială modificată etc. Așadar, în situații grave, suportul ventilator trebuie, neapărat, asigurat, mai ales pacienţilor cu deficit de stimul respirator, dar nu numai.
„Pe lângă dificultatea terapeutică a fiecărui caz în parte, este foarte importantă discuţia cu aparţinătorii, cu apropiaţii pacienţilor, cărora le sunt explicate planurile terapeutice, scopul în care se iniţiază sedarea, pentru că aceştia percep un impact psiho-emoţional mult mai mare când văd un membru al familiei în stadiul de a fi conectat de ventilator. Ei trebuie să înţeleagă că ventilatorul nu este un «duşman» al bolnavilor, ci un «luptător» pentru recuperarea funcţiei pulmonare. Timpul pe care un pacient îl petrece sub ventilaţie mecanică nu poate fi strict definit. În ţara noastră nu există legislaţie şi protocoale conform cărora membrii familiei să poată solicita deconectarea de la aparate. În toate cazurile de ventilaţie mecanică prelungită, speranţa există mereu şi echipele medicale continuă terapia medicamentoasă şi procedurile de îngrijire până în ultimul moment", a precizat medicul.
Dr. Tăbăcaru a adăugat că sunt întâlnite cazuri diferite, cu durata diferită de necesar ventilator, cele mai frecvente cu durata sub 14 zile. Recent, personalul medical a avut în grijă un caz cu patologie neurochirurgicală, care a avut necesar suport ventilator, în perioada octombrie-decembrie. Aşa cum am menţionat mai sus, unii bolnavi îşi revin miraculos, în timp ce alţii pierd bătălia… Cei care reînvie, de regulă, după ce pacientul îşi recuperează singur capacitatea respiratorie, pot relata diferite fenomene. „Majoritatea sunt dezorientaţi temporo-spaţial, imediat după sevrarea de ventilator, urmând ca într-o perioadă scurtă de timp, cu ajutorul membrilor echipei medicale şi cu ajutorul familiei, să înţeleagă ce perioadă au depăşit şi cât timp a trecut. Unii relatează strict ultima amintire, cea de dinaintea momentului intubaţiei, pe când alte persoane descriu vise, precum plimbări pe pajşti, dar şi cazuri neplăcute, cu anumite coşmaruri", a completat specialistul.
