Edificiul Roman cu Mozaic, din vecinătatea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, se află, la ora aceasta, într-o stare foarte proastă: s-au dărâmat porțiunim din zidurile exterioare, iar apa s-a infiltrat în pereții monumentului. Construcția se degradează pe zi ce trece, iar geamurile imense, crăpate ar putea să le cadă oricând în cap vizitatorilor. Tocmai de aceea, aici este necesară realizarea cât mai urgentă a unor intervenții de restaurare a Mozaicului Roman, dar și de reabilitarea clădirii care adăpostește acest monument istoric.
Având în vedere situația edificiului, conducerea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) a solicitat sprijinul Consiliului Județean pentru a-i ajuta cu reparațiile necesare ale acestui monument.
"Avem promisiuni și există șanse mari să înceapă lucrările în lunile ce urmează, atât la edificiu, cât și la clădirea muzeului. În primul rând, este nevoie de reparația generală a celor două obiective, care este mai mult decât necesară, și apoi refacerea expozițiilor permanente", a declarat, pentru "Cuget Liber", directorul MINAC, Traian Cliante.
Acesta a precizat că, în ultima perioadă, au apărut unele probleme și la capitolul rezistență a Mozaicului, pe sectoare unde au mai fost făcute restaurări doar în anii ‘60, dar unde, din cauza condițiilor de salinitate ridicată și a lipsei unor reparații care trebuia făcute, s-a ajuns la deteriorări importante. Acestea se observă cu ochiul liber și la ansamblul în general al monumentelor, dar mai ales la pereții de sticlă și la tavanul de beton.
Așadar, din anii ’60, nu s-au mai făcut decât mici lucrări de întreținere. Desigur, la acel moment era vorba despre o amenajare foarte modernă, în sensul că această construcție de protecție, care era o combinație de oțel, beton și sticlă, cum era la modă în anii ’60, fiind completată cu utilaje care mențineau temperatura și umiditatea.
Doar câteva amfore expuse
În acest fel, se puteau asigura condiții bune de conservare a pieselor, pe de-o parte a covorului de mozaic și, de partea cealaltă, a pieselor expuse atât la parter, cât și etaj. În anii trecuți, aici erau depozitate mai multe amfore cu diferite substanțe în ele - rășini, gudroane etc.
"Lipsa condițiilor a determinat restrângerea materialelor expuse, așa că acum avem expuse doar câteva amfore și piese care rezistă la condițiile actuale. În această situație, suntem obligați să luăm măsuri, cu atât mai mult cu cât, în ultimii 20 de ani, nu a existat posibilitatea să schimbăm materialele din care sunt confecționate materialele de protecție, precum geamurile imense de sticlă și cele din care au fost făcute cadrele. Geamurile sunt crăpate pentru că toată această lucrare este foarte grea, iar tot ce înseamnă tâmplărie metalică este de mult timp depășită, dar nu a mai fost înlocuită. Desigur, până la un punct, ea a rezistat, dar apoi nu a mai putut fi înlocuită, fie din lipsa fondurilor, fie din cauza faptului că nu se mai produc geamuri de care avem nevoie. Până în urmă cu 15 ani se mai fabrica geam gros de 16 mm, dar acum nu se mai face, totul se înlocuiește cu termopan și, neavând posibilitatea de a-l înlocui, așa au rămas până-n ziua de azi. Pentru schimbarea acestora, s-a întocmit o documentație și așteptăm bani europeni, pentru că acestea prezintă un risc major, mai ales pentru că lucrurile se degradează în permanență. Tocmai de aceea, nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla în cazul unui cutremur și să avem și turiști acolo", a mai spus directorul MINAC.
Construcția monumentului, finalizată în secolul VI
Edificiul Roman cu Mozaic a fost descoperit în anul 1959, în timpul unor lucrări desfășurate în Piața Ovidiu. Cercetătorii au menționat la acel moment că monumentul a fost construit în secolul al IV-lea și extins treptat până în jurul secolului al VI-lea, atunci când a încetat să mai funcționeze.
În vremurile sale de glorie, edificiul reprezenta cea mai mare construcție de acest gen din întregul Imperiu Roman și servea ca punct de legătură între port și orașul antic, fiind locul în care se desfășurau activitățile de comerț și depozitare a mărfurilor.
Odată cu decăderea cetății Tomis, în secolul VI, edificiul nu a mai fost întreținut și s-a degradat. Chiar și așa, podeaua este de o frumusețe unică și este formată din două părți distincte: un chenar care înconjoară sala și care cuprinde motive geometrice și vegetale și mozaicul propriu-zis, alcătuit din pietricele de diferite culori.