Vila „Dalas”, bântuită de ghinion! „Când am vrut s-o demolez, toată lumea mi-a sărit în cap”

La începutul anilor 2000, aici erau susţinute o mulţime de cursuri pentru iubitorii limbii lui Napoleon. Cursanţii aveau şi rezultate, iar unii dintre ei reuşeau să obţină certificatele DELF şi DALF, care le validau, practic, competențele dobândite în limba franceză. Într-un alt corp de clădire, funcţiona şi o grădiniţă, iar curtea răsuna mereu de glasurile preșcolarilor. Din păcate, toate acestea au rămas doar în memoria colectivă a oamenilor.

Nimic din ce este acum nu mai seamănă cu ce-a fost cândva. Personal, această clădire mi-a plăcut mereu, deşi ştiu că nu face parte din categoria monumentelor istorice. În prezent, este jale. Timpul şi-a pus amprenta din plin asupra somptuoasei vile cu două etaje, de odinioară. Clădirea cu amprentă la sol de circa 167 mp şi terenul în suprafaţă de 1.033 mp se degradează continuu. Nu trebuie să fii specialist ca să îţi dai seama de acest lucru, totul se poate observa cu ochiul liber. Gardurile ruginite care încadrează spaţiul încearcă să îi ţină la distanţă pe oamenii străzii sau pe alte persoane răuvoitoare, să o devalizeze mai mult decât au făcut-o în anii trecuţi.

Se pare că după retrocedarea din 2006, Alianța Franceză, care își avea sediul acolo, a fost somată să părăsească imobilul, iar vila a intrat într-un proces de degradare. Nu a mai contat nici ce se spunea, și anume că aceasta ar fi fost ridicată după un proiect al lui Anghel Saligny, la începutul secolului XX.

Dar să revenim la momentul actual. Acum, printre lianele care se înalţă spre acoperişul clădirii se mai pot întrezări, undeva, pe la etajul I, niște balcoane şubrede cu stâlpișori, iar sus, niște linii frânte şi rămăşite, care mai aduc aminte, într-o oarecare măsură, de elementele de Art Deco. Pentru că Vila „Dalas” are proprietar, pe Viorel Done, l-am întrebat dacă, între timp, a găsit cumpărător pentru imobilul cu pricina.

Cu mai mult timp în urmă, el ne-a mărturisit că în 2019 a solicitat certificat de urbanism pentru demolarea vilei, moment în care constănțenii s-au opus, semnând o petiție în acest sens. „Am scos-o la vânzare pentru două milioane de euro, pentru că ar fi mai greu să construiesc altceva în locul ei. Mulţi întreabă de preț, le place, dar nu o iau. Când am vrut s-o demolez, toată lumea mi-a sărit în cap, dar nici de cumpărat, nu o cumpără nimeni. De-a lungul timpului, am mai făcut curăţenie, am avut paza asigurată, o perioadă, dar mă sunau agenţii din două în două zile să îmi spună că gardul este sărit de tot felul de persoane. M-au adus la disperare", a declarat Viorel Done, pentru „Cuget liber”.

Contactat din nou, în cursul acestei săptămâni, proprietarul ne-a spus acelaşi lucru, că nu vrea nimeni să o cumpere. De ce nu vrea să preia nimeni clădirea? Poate li se pare prea scumpă, poate li se pare greu de reabilitat, de „resuscitat”. Fiecare are motivele şi calculele lui…

Până când construcția va fi readusă la viaţă, am vrut să aflăm şi părerea unui specialist despre importanţa clădirii. Potrivit arh. Laura Tudosie, aici, cu ani în urmă, era o casă frumoasă, care, din păcate, a ajuns o ruină. „Probabil că proprietarul a vrut să o demoleze, dar când ne-a întrebat pe noi, arhitecții, nu am fost de acord cu acest lucru. Acum, ne uităm la ea cu tristețe, cum se autodemolează și nimeni nu are nici un fel de grijă. Este o clădire deosebită, care se poate încă reabilita, după părerea mea. În această zonă este sit urban, înscris în lista monumentelor istorice. Ea, individual, nu apare pe această listă, dar este amplasată în sit urban și, în principiu, este protejată. Cu ani în urmă, avea niște elemente foarte frumoase din lemn sculptate, pe la balcoane, pe la streașină. A fost lăsată să fie vandalizată și s-a sustras din ea tot ce se putea sustrage și, din păcate, poliția era vizavi. Ar fi putut să se mai uite, din când în când, și la ce se întâmplă acolo", a precizat arhitectul.