Handbalul feminin constănțean este la pământ. Mai jos de atât, chiar nu are unde să se mai ducă. Înfrângerile se țin lanț, perspectiva este 0 barat, antrenorii se schimbă la fel de des precum ciorapii, iar conducerea clubului este incapabilă de reacție.
- Publicitate -
16 runde s-au scurs din actuala ediție a obscurului campionat DA la handbal feminin, iar Constanța are o reprezentantă "măreață" în subsolul ierarhiei. CSU Neptun și-a depus candidatura nu numai pentru titulatura de cea mai slabă echipă din întrecere, ci și pentru cea mai lipsită de perspectivă.
În cele 16 etape, CSU Neptun a contabilizat doar 6 puncte, în urma a două victorii, celelalte 14 dueluri terminându-se cu înfrângeri ce frizează penibilul, precum cea de sâmbătă, pe teren propriu, la 10 goluri diferență, în fața Științei București. Din capul locului trebuie spus că vina pentru această situație jenantă nu este a fetelor. Jucătoarele, multe dintre ele cu mari lacune în ceea ce privește ABC-ul handbalului, fac și ele ce pot, limitele fiind vizibile. Greșelile elementare de prindere și pasare a mingiei, poziționarea aiurea în teren, graba, precipitarea, nehotărârea, carențele fizice - toate sunt evidente și ar putea fi într-o oarecare măsură corectate, însă nu în mediul de față. O spun cu toată convingerea: dacă se merge în actuala formulă, echipa nu va progresa un milimetru. Nu va promova nici la anul, nici peste doi ani. Fetele nu pot crește în acest mediu submediocru, nu au ce învăța unele de la altele. Un tânăr sportiv are nevoie de modele, are nevoie de cineva cu experiență, care să-l corijeze din mers, să-i insufle încredere în forțele proprii, să-l tragă, cum se spune, după el. Or, la CSU Neptun nu există această tipologie.
Așadar, în teren, jale mare. Trecând pe bancă, trebuie amintit că, de la începutul stagiunii, în 16 etape, s-au perindat trei antrenori. S-a început cu Florin Cazan, a venit apoi rândul lui Cristian Bărbulescu să-și încerce norocul, pentru ca la meciul cu Știința echipa să fie condusă de Ionuț Pușcașu. Fraților, și pe Radu Voina să-l aduci, că nu are ce să facă. Handbalul constănțean nu de tehnicieni duce lipsă, dar sunt convins că un Ion Crăciun, un Dumitru Muși sau un Lucian Râșniță nu și-ar terfeli numele și carierele cu acest lot. Chiar dacă nu au spus-o răspicat în conferințe de presă, și Cazan și Bărbulescu au depus armele nemulțumiți de "materialul de lucru", motivația cu "probleme personale" fiind una ce ține mai mult de diplomație. Acum, tânărul Pușcașu, fost jucător al HCM-ului, încearcă marea cu degetul, să își facă "mâna" de antrenor, dar deznodământul este unul singur, previzibil de altfel…
"Peștele de la cap se-mpute"
Și ajungem acum la conducerea clubului. O vorbă din bătrâni spune că "peștele de la cap se-mpute". Și nu e departe de adevăr. CSU Neptun, care nu are nicio legătură cu Universitatea Maritimă, cea care a preluat, gratis, baza sportivă Hidrotehnica (evaluată la 10 milioane euro) pentru antrenamentele propriilor studenți, este condusă de un director executiv, Silviu Băiceanu, fost jucător de marcă al campioanei HCM Constanța. Dacă pentru cariera de sportiv a lui Băiceanu jr. am toată admirația, nu același lucru îl pot spune referitor la capacitățile sale manageriale. Un conducător de club trebuie să știe să construiască, o echipă, să atragă finanțări, să încheie parteneriate, să dezvolte activitatea, să gestioneze situațiile de criză. Realitatea demonstrează că Silviu Băiceanu nu are aceste calități, iar modul cel mai elegant de a ieși din acest impas este să își dea demisia de onoare. Băiceanu trebuie să aibă tăria de a-și asuma erorile și nepriceperea managerială. El nu poate fi însă demis decât de Ministerul Educației, for căruia i se subordonează în mod direct structura sportivă universitară și la câte probleme sunt la minister, numai dezastrul handbalistic de la Constanța mai lipsea.
v v v
O sugestie și pentru administrația locală sau alte instituții care ar avea intenția să bage bani în actuala echipă. Grijă mare, că aruncați banii pe fereastră. Dacă dă din propriul buzunar, e strict problema agentului economic respectiv. Dar, dacă sunt bani publici, de la stat, ei bine, investiția este una falimentară și decizia ar trebui de 10 ori cântărită.
Concluzia generală: Silviu Băiceanu trebuie să demisioneze, iar echipa să fie preluată de cineva care dorește și poate cu adevărat să facă ceva pentru handbalul constănțean. Decât circul de azi, mai bine nimic. La nivel de seniori mă refer. Investiția se poate face în copii și juniori, pentru care Neptunul de azi nu este decât un model de AȘA NU!