E sămânță de scandal la Asociația Județeană de Fotbal Constanța. De fapt, e scandal în bună regulă, după ce președintele Comisiei Județene de Arbitri, Aurel Onița, a fost "decapitat" de conducerea AJF.
Nu intru în detaliile sfadei, ca de obicei, fiecare parte invocă argumente peste argumente. Dacă asculți o versiune, juri că adevărul a ieșit la lumină; când asculți cealaltă opinie, îi dai acesteia dreptate.
Cunoscând bine ambele tabere - Aurel Onița și Vasile Mihu -, pot exprima un punct de vedere (spun eu) pertinent. Și anume că aceste două structuri sunt incompatibile și chiar mă mir că "mariajul" a durat atât de mult.
Onița este arbitru asistent FIFA, cu multe partide internaționale la activ, care a încercat să aducă un "aer european" într-o societate nepregătită pentru așa ceva. Este un tip educat, cu mult prea mult bun simț față de realitățile și mojicia fotbalului mic constănțean păstorit de boss-ul AJF, Vasile Mihu. Un fotbal mic în care legea pumnului a primat, în care violența a fost tratată cu indulgență de cei care ar fi trebuit să taie în carne vie. Un fotbal mic din care se aude că n-au lipsit "mișmașurile" și interesele locale meschine, fripturile și bidoanele de vin. În acest peisaj cât se poate de pestriț, de balcanism sadea, Onița părea parcă parașutat dintr-o altă lume. Stilul și concepțiile sale sunt - repet, din punctul meu de vedere - incompatibile cu realitatea fotbalului mic constănțean.
Acest incident mi-a adus aminte de un alt episod, petrecut în urmă cu câțiva ani, când un alt fost mare arbitru FIFA, Marcel Lică, a candidat la șefia AJF. Omul a pierdut alegerile, pentru că reprezentanții acestui fotbal mic (la propriu) nu au dorit schimbarea, nu au dorit sau nu au putut să accepte că se poate și altfel. Au preferat tradiția, au preferat să nu deranjeze sistemul care funcționează ca uns. Cum i-am spus atunci lui Marcel Lică, îi spun și lui Aurel Onița: nu trebuie să fie supărat, oamenii aceștia se merită unii pe alții!