30 de ani de la căderea comunismului. Cum a respirat Ungaria aerul libertății (II)

147
30 de ani de la căderea comunismului. Cum a respirat Ungaria aerul libertății (II) - ungaria1-1576166361.jpg

Articole recomandate

Continuăm să prezentăm, în episodul de astăzi al serialului dedicat împlinirii a 30 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, evenimentele petrecute în Ungaria, cea de-a doua țară, după Polonia, care a respirat, în 1989, aerul libertății. 


În 1988, Janos Kadar este înlocuit de Karoly Grosz din funcția de secretar general al Partidului Socialist Muncitoresc. Este format Forumul Democratic Ungar, structură civică de tipul "Solidaritatea" din Polonia, care s-a opus regimului comunist menținând activă dimensiunea pluralistă a societății și asigurând condițiile pentru tranziția negociată. 
În timp ce opoziția democrată a reușit să aducă zeci de mii de demonstranți pe străzi și să creeze noi grupări politice, guvernul lui Karoly Grosz a căutat o metodă de a controla dialogul. Astfel, Grosz a propus crearea unei democrații multipartite, care să includă toate partidele dispuse să accepte legitimitatea socialismului. Având în vedere că niciunul dintre noile partide importante - Forumul Democratic Ungar (MDF), Alianța Democraților Liberi (SzDSz) și Alianța Tinerilor Democrați (FIDESz) - nu a acceptat condiția, a încercat să le abordeze individual, diferențiindu-le în două tabere: o opoziție autentică și una dezbinatoare. 


În aprilie 1988, a convocat discuții la masă rotundă pentru "armonizare și reconciliere", la care niciun grup autentic din opoziție nu a participat. În schimb, opt grupări din opoziție care au cooperat cu succes la demonstrația masivă din 15 martie s-au reunit la 23 martie pentru o masă rotundă a opoziției, cu scopul de a înfrunta partidul-stat cu un front unit, în ciuda tacticilor "divide et impera" ale lui Grosz. Succesul revoluției negociate din Ungaria poate fi atribuit unității acestor grupuri disparate, menținută pentru următoarele câteva luni. 


Un moment-cheie 
Un moment-cheie a venit în ianuarie 1989, când Imre Pozsgay, un lider reformator din Politburo, a descris evenimentele din octombrie 1956 drept "o revoltă populară" față de termenul folosit până atunci, "contra-revoluție", în timpul unui interviu acordat la radio. 


În primul semestru al anului 1989, elemente active ale societății civile din Ungaria încearcă să determine recunoașterea sau respectarea a două drepturi fundamentale: participarea la putere și la suveranitatea națională, nota "Istoria comparată a statelor comuniste" (Jean-Fracois Soulet, 1998). Comitetul central al PC ungar acceptă, la mijlocul lui februarie 1989, principiul unei tranziții spre multipartitism. 


Alte momente marcante au fost: remanierea Politburo-ului, survenită în aprilie 1989; primii pași pentru demontarea gardurilor vechi de la granița între Ungaria și Austria, la 2 mai 1989 - o decizie pe care premierul Miklos Nemeth deja o discutase cu Gorbaciov, la Moscova, în martie; reușita unui nou prezidiu din patru membri, dominat de reformatorii radicali Rezso Nyers, Imre Pozsgay și Miklos Nemeth în preluarea direcției partidului - conform sursei citate anterior și lucrării "The 1989 revolutions in Central and Eastern Europe. From Communism to Pluralism" (Manchester University Press, 2013). În martie 1989, Ungaria anunțase aderarea necondiționată la Convenția Națiunilor Unite privind Statutul Refugiații, din 1951, și la protocolul din 1967 ("The Walls Came Tumbling Down"). 
Ungaria devenise un punct focal al speranțelor, nu numai pentru că începuse să demonteze gardurile de la graniță, dar și pentru că reformele accelerau, evidenția volumul "The Walls Came Tumbling Down" (Gale Stokes, 1993). 
La 1 iunie 1989, partidul de la putere anunță că liderul Revoluției din 1956, Imre Nagy, fusese condamnat în mod eronat și organizează reînhumarea cu onoruri de stat, la 16 iunie 1989. Aproape 200.000 de persoane participă la Budapesta la funeraliile solemne ale lui Imre Nagy, eroul din octombrie 1956, executat la 16 iunie 1958. 


Frontiera cu Austria, deschisă oficial 
La 19 august 1989, liderul reformator Imre Pozsgay, prințul moștenitor austro-ungar Otto von Habsburg și activiști locali din opoziție au organizat un "picnic Pan-European" la Sopron, un oraș din vestul Ungariei, în timpul căruia câteva sute de est-germani au profitat de oportunitatea de a trece granița în Austria. 


La 10 septembrie 1989, Ungaria - după toate aparențele încurajată de Republica Federală Germania și nedescurajată de URSS - deschidea oficial frontiera sa cu Austria, provocând un extraordinar și decisiv suflu de speranță. Anunțul Ungariei de la 10-11 septembrie 1989 că nu va împiedica cetățenii est-germani să treacă granița din Austria pentru a ajunge în Germania de Vest a declanșat criza refugiaților din Republica Democrată Germană. 


Deschiderea graniței cu Austria vestea căderea Cortinei de Fier, după cum notau ulterior agențiile de presă - 11.000 de persoane s-au îmbulzit în autobuze, trenuri și mașini Trabant cu direcția centrelor de primire deja pregătite în Germania de Vest. O săptămâna mai târziu, președintele american George Bush a anunțat că statutul Ungariei de țară favorită în relațiile comerciale devine permanent, evidenția volumul "The Walls Came Tumbling Down" în capitolul "The Glorious Revolutions of 1989". 


Până la sfârșitul lunii septembrie 1989, 25.000 de est-germani se pare ca au folosit "filiera maghiară". În ciuda protestelor vehemente ale conducătorilor din Berlinul de Est, care acuzau Ungaria că își încalcă obligațiile de aliat, Budapesta menține măsura, marcând astfel divergențele tot mai afișate față de comunismul est-german și, curând, fața de comunism pur și simplu, notează "Istoria comparată a statelor comuniste". 


În luna octombrie, în fapt, sistemul Leninist din Ungaria se sfărâma. Partidul Socialist Muncitoresc Ungar (Magyar Szocialista Munkaspart - MSzMP), fondat în 1956, s-a transformat la 7 octombrie 1989 în Partidul Socialist Ungar (Magyar Szocialista Part - MSzP), în timpul unui congres extraordinar, și abandonează principiile centralismului democratic și dictatura proletariatului, notează volumul citat anterior. 


Primele alegeri libere de după 1947 
La 23 octombrie 1989, deputații proclamă cea de-a IV-a Republică, punând capăt Republicii instaurate în 1949, și decid organizarea primelor alegeri libere și pluripartite de după 1947. Atât prin rapiditatea și radicalizarea reformelor sale politice, cât și prin desolidarizarea activă de "regimurile frățești" conservatoare, Ungaria a influențat atunci în mod decisiv balanța istoriei est-europene. 


Astfel, chiar înainte de căderea Zidului Berlinului, ungarii au pus la punct elementele de bază ale revoluției lor negociate. În martie - iunie 1990, guverne necomuniste sunt alese în Republica Democrata Germană, Ungaria și Cehoslovacia. 


XXX 
La 30 de ani de la căderea regimului comunist, la 28 noiembrie 2019, Ungaria a anunțat că propune Națiunilor Unite inițierea Zilei Internaționale pentru Victimele Dictaturilor Comuniste, a transmis portalul de știri Hungary Today. 
"Dictaturile comuniste reprezintă o parte tragică a istoriei comune a omenirii. Aceste regimuri au văduvit, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, sute de milioane de oameni și au condus generații către o situație disperată, fără viziune", a declarat ministrul afacerilor externe și comerțului exterior, Peter Szijjarto. 
(Sursa: Agerpres)


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.6638 secunde