Balcic, istorie într-un bazar

În ultimii ani, litoralul bulgăresc a devenit un mit pentru români. Începând de primăvara, mii de turiști iau cu asalt plajele de pe malul bulgăresc al Mării Negre.
Se întorc de acolo profund impresionați de serviciile turistice, de ospitalitate, de locuri și spun că au avut un sejur perfect.
Pentru ei, vacanța ideală e sinonimă cu Bulgaria. Realitatea nu e tocmai roz. După trei zile petrecute pe litoralul bulgăresc, în Balcic, n-am putea spune nici că ospitalitatea e cuvântul care-i caracterizează pe bulgari sau că serviciile turistice sunt ireproșabile.
În schimb, splendoarea locurilor te lasă fără suflare.

Civilizația se oprește la graniță. O simțim în hurducăturile autocarului, o avem imprimată pe retină. Case sărăcăcioase, din care mulți au fugit. "Parcă suntem la Șipote", glumește un coleg. La bulgari parcă și comunismul a fost mai urât. Dovadă stau blocurile. Ca niște ochi hidoși, câteva apartamente sunt vopsite în verde și portocaliu.
Nu lăsăm dezamăgirea să ne cuprindă. Ne păstrăm emoțiile pentru litoral. Mai trecem prin câteva zeci de gropi până la Balcic.
Ne cazăm la Hotel Iceberg, de trei stele. Nu știm dacă cei care ne întâmpină sunt turiști sau angajați. Nu poartă uniformă sau ecuson, o rup puțin pe română și puțin pe engleză. Barul este plin de bibelouri. În schimb, nu găsim nicio listă de prețuri, iar costurile produselor se schimbă de la o zi la alta.
Deși hotelul este deschis și în extrasezon, nu toate camerele sunt încălzite. Cine cere primește aerotermă, dar nu mai mult de una.
Pereții multor camere se resimt după ploile ultimelor zile, iar la intrare s-a făcut deja o baltă de apă, care după câteva ore a fost întinsă pe podea cu mopul. În rest e OK. Trecem cu vederea faptul că în baie, după ce folosești toaleta, riști să te inunzi.
La hotel nu prea ai ce face. La sala de gimnastică majoritatea aparaturii este defectă. Îți puteai omorî timpul doar jucând tenis de masă. Și atât.

Meniuri în limba română
De când românii au luat cu asalt litoralul bulgăresc, personalul din unitățile alimentare a început s-o rupă în dulcele grai de la nord de Dunăre. La alimentară puteai să plătești în lei, să negociezi prețurile produselor. Aceasta este și expli-cația pentru care la nicio unitate nu exista cititor de cod de bare. Aveai impresia că te afli într-un bazar, nu într-un magazin din secolul XXI.
Patronii teraselor munceau cot la cot cu ceilalți angajați, ba chiar îți ieșeau în cale pe drum și te invitau la masă. Comandai mâncarea de pe meniuri în limba română. Te mai amuzai doar la traducerea smântânii care ajunsese "zmântână".
Condițiile pe care le oferă terasele din Balcic amintesc de Mamaia de acum 20 de ani. Oferta terasei "Angelo" începe cu flori de plastic la bar, fețe de masă decolorate, voaluri albe și roșii prinse pe pereți și continuă cu angajați care încurcă meniurile, cu o ciorbă de burtă cu grăsime portocalie, frigărui crude, pizza din care nu lipsește castravetele murat, cu ospătari care mai mult se încurcă în comenzi. A trecut o oră și pentru unii chiar două ore până să primească ceva în farfurie. La ei erau doar… "două minute". De altfel, ospătarul a făcut avere de pe seama românilor. De fel din Târgu Mureș, așa cum a povestit, a făcut o afacere frumușică de pe urma vacanțelor românilor. S-a lăudat cu o vilă pe malul mării și cu o tarabă la care vând suveniruri.

Apă și munte la un loc
Balcicul e frumos de la distanță. Apă și munte la un loc. Construc-țiile sunt așezate pe terasele munților. Și mult spațiu verde.
Piatra de temelie a locului rămâne, de departe, castelul reginei Maria și imensa grădină amenajată pe mai multe terase. Cunoscut și sub denumirea de "cuibul liniștit", castelul era reședința de vară preferată a reginei. Acum, sute de turiști români îi trec pragul zilnic, iar bulgarii exploa-tează asta din plin. La intrare, trebuie să plătești două bilete - unul pentru grădină și altul pentru castel, în total zece leva, adică 20 de lei. Cele două bilete îți permit accesul către cel mai vizitat loc al Balcicului.
Parcul este de fapt un imens domeniu, care coboară până pe malul mării. În timp, a fost transfor-mat în grădină botanică. În afară de castel, în incinta grădinii se mai află alte vile construite tot la comanda reginei, care au fost transformate de bulgari în unități de cazare. Așa se face că un loc încărcat de istorie a fost cotropit de civilizație. Pe aleile din grădină găsești parcate mașini de fițe din care coboară turiști care au ținut cu tot dinadinsul să beneficieze de cazare pe domeniul regal 30 de leva în extrasezon și 40 pe timpul verii.
Peisajul e mirific. Doar că, din când în când, îți dai seama că spiritul balcanic umbrește bunul gust și rafinamentul regal. Din loc în loc, găsești dughene unde se vând suveniruri, dulcețuri și produse cosmetice. Găsim până și broșuri în limba română, care conțin informații despre castel. Dai patru leva și te gândești că vei afla ce și cum, care-i istoria acestui vestigiu. Titlul îți atrage atenția: "Castelul la Balcic - între cunoscut și necunoscut". Numai că, doar după ce citești câteva rânduri, îți dai seaa că broșura este doar o traducere mai mult decât nereușită a unei istorii mistificate - greșeli de literă, de ortografie și punctuație, de topică - toate se regăsesc aici. "Cred că examinând, de-și superficial, reședința reginei română Maria la Balcic, va aduce un aport sensibil la istoriografia Orașului Alb din timpul ocupației română. Sunt mândru a stabili că locuitorii orașului Balcic pe vremurile acele, de-și a uimi admirabilitatea halaifului român, niciodată nu s-au oprit de a s-e numit bulgari", citim, printre hohote de râs, în broșură.
Castelul impresionează prin simplitate - pereți văruiți în alb, uși masive din lemn, oglinzi, scaune, șemineu. Baia, construită în stil arab, a fost păstrată intactă din perioada reginei Maria. De pe balcon, se ved marea și orașul.
Spiritul balcanic nu te părăsește nici aici. Aerul rafinat al reședinței regale contrastează puternic cu o clădire din beton care se ridică exact în vecinătatea castelului.
De altfel, malurile Balcicului sunt pline de construcții abandonate, în vecinătatea cărora zac gunoaiele. Dar unde-i plaja? Nu am găsit decât două petice de nisip neamenajate. Ni s-a făcut deodată dor de plaja noastră, care și în plin proces de eroziune e mai întinsă.

Blonda de la Cotroceni, la Balcic
Legenda locului a atras-o și pe blonda de la Cotroceni - Elena Udrea care, a treia zi de Paști, a făcut o vizită la castel, avându-l la dreapta pe pe Zanfir Iorguș, primarul Mangaliei. Prezența ei nu a putut să treacă neobservată de turiștii români. Îmbrăcată într-un costum trendy, cu ciz-me de piele, blonda cucerea rând pe rând suflarea masculină. Impresiile despre Balcic le-a împărtășit fanilor pe blogul personal. Nu știm cum s-au simțit Elena Udrea și Zanfir Iorguș când s-au văzut înconjurați de aproape toată redacția Cuget Liber!