Cum ieșim din criză?

După crahul bursier din octombrie 1929, guvernului american i-au trebuit peste trei ani pentru a interveni și pentru a opri recesiunea. În tot acest timp, mii de companii au falimentat, inflația a ajuns la limite devastatoare și rata de șomaj a atins 25%, numai în SUA.
În ultima lună, după aproape un an de la primele semne ale crizei financiare, statele dezvoltate ale lumii încearcă să intervină pentru prima dată pe piața financiară și să șteargă linia de demarcație între politica guvernamentală și piața liberă.

Politica unitară pentru rezolvarea crizei
Guvernul american a început deja politica de rezolvare a crizei financiare. În mai puțin de două săptămâni, Rezerva Federală și Trezoreria au naționalizat doi coloși ai economiei, Fannie Mae și Freddie Mac; au preluat controlul celei mai mari companii de asigurări din lume, AIG; au extins fondul de garanție al depozitelor bancare la 3,4 trilioane de dolari și au preluat active ale societăților cu mari probleme de lichiditate, în valoare de peste 700 de miliarde de dolari.
Însă planul de a reduce efectele recesiunii economice va funcționa numai dacă și celelalte țări vor acționa. "Aceste măsuri, luate individual, nu sunt necesare pentru a stopa criza financiară", a declarat Michael Saunders, economist la Citigroup. "Este puțin probabil ca acțiunile unui stat să aducă economia statului respectiv la normal."
Europa de-abia acum a început să reacționeze. Garantarea depozitelor anunțate în Irlanda, Germania, Grecia a fost pusă în practică printr-un mix legislativ și promisiuni solemne ale guvernelor.
Semnele recesiunii sunt tot mai evidente atât în SUA (159.000 de șomeri în septembrie, vânzările de automobile au ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 16 ani) cât și în Europa (economia britanică a stagnat în trimestrul doi și este în scădere în al treilea trimestru, scădere a PIB-ului în trei țări ale zonei euro - Germania, Franța și Italia). Nevoia unei politici unitare la nivel global este necesară, iar țările dezvoltate s-au întâlnit în week-end, pentru prima dată de la începerea crizei, pentru a dezbate principalele probleme și căile de acțiune.

Dezbaterea G7
În urma dezbaterii G7 din Washington, miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale din Canada, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Japonia și SUA s-au angajat să ia măsuri decisive și să folosească toate căile posibile pentru a susține instituțiile financiare de o importanță sistemică, pentru a împiedica falimentul acestora. Măsurile constau în deblocarea creditelor si a piețelor monetare, astfel încât instituțiile financiar-bancare să aibă acces larg la lichidități și capitaluri, adoptarea unor garanții robuste și coerente pentru a reda încrederea deponenților în securitatea economiilor lor, precum și deblocarea pieței creditelor ipotecare, factor ce stă la originea actualei crize financiare internaționale.
"Aceste măsuri ar trebui luate în așa fel încât plătitorii de taxe să fie protejați și, de asemenea, să fie evitată provocarea de daune altor state. Vom folosi pârghiile macroeconomice cât mai adecvat și în funcție de nevoi. Susținem rolul crucial al Fondului Monetar Internațional (FMI) în asistarea țărilor afectate de criza financiară. Vom accelera implementarea integrală a recomandărilor Forumului pentru Stabilitate Financiară și suntem convinși de necesitatea reformei sistemului financiar. De asemenea, vom întări în continuare cooperarea noastră și vom colabora și cu alte state pentru a putea duce la bun sfârșit acest plan", se arată în încheierea documentului comun al statelor G7.

Întâlnirea Eurogroup
Summit-ul extraordinar de la Paris, care a reunit șefii de stat și de guvern din zona euro (Eurogrup), s-a încheiat cu adoptarea de soluții mult mai concrete, conform documentului prezentat de France-Presse.
Astfel, pentru a combate lipsa de încredere care paralizează piața interbancară și împiedică băncile să își acorde una alteia credite, statele din zona euro vor garanta, asigura sau vor subscrie la creditele contractate de bănci pe piață. Creditele vizate vor fi acordate pe maxim cinci ani. Măsura vi-zează "completarea acțiunilor de refinanțare pe termen scurt ale BCE." Pentru a nu afecta concurența, operațiunile de refinanțare susținute de state vor trebui să ia în calcul adevărata valoare a activelor vizate, toate instituțiile financiare vor fi eligibile, inclusiv filialele societăților străine, guvernele vor putea impune condiții beneficiarilor, inclusiv angajamente de finanțare a economiei reale, iar dispozitivul de garantare va expira în 31 decembrie 2009.
Pentru ca băncile să își joace în continuare rolul în finanțarea economiei, acordând credite companiilor și persoanelor fizice, trebuie să dispună de fonduri proprii suficiente. Statele vor putea să consolideze aceste fonduri prin participarea la capitalul băncilor, operațiune care se va desfășura ținând cont de prețul pieței și de solvabilitatea instituțiilor financiare. În paralel, statele trebuie să încurajeze aportul de fonduri private.
De asemenea, statele își iau angajamentul să "împiedice orice faliment al instituțiilor financiare care prezintă un risc pentru sistemul financiar în ansamblu" și sunt dispuse să recapitalizeze băncile aflate în această situație. Instituțiile financiare trebuie să poată să valorizeze activele, ținând cont de riscul lipsei de "preferință imediată pentru valorile de piață, care nu mai sunt pertinente pe piețele care nu funcționează".
Guvernele intenționează să consolideze schimburile de informații între Guverne, președinția UE, președintele Băncii Centrale Europene și președintele Eurogrup, pentru a permite o "urmărire instantanee și constantă". Liderii statelor din zona euro și-au exprimat speranța că la următorul summit european, de miercuri și joi, va fi adoptat un mecanism pentru îmbunătățirea "gestionării crizei".