Povestea lui Andrei, veteranul de război care scrie poezii din scaunul cu rotile: ”Vreau să las ceva în urma mea”

”În scaunul acesta sunt din anul 2018. Din fericire, dacă pot spune așa, nu am fost rănit în teatre, dar între timp am contactat o boală. Este o afecțiune neurodegenerativă. Dar nu contează, viața merge în continuare”, spune Andrei.

Acesta a fost în patru misiuni, în Kosovo, Bosnia, Irak și Afganistan și crede că boala sa ar fi apărut de la expunerea la uraniul activ.

”Divinitatea cred că mă iubește enorm și lucrul acesta îl simt încă de mic copil. Eu am stat și m-am gândit de multe ori... Ținând cont că am luptat și în anumite zone în care a fost folosit uraniul activ, lucru care este cunoscut, dar nu recunoscut din păcate, poate fi și aceasta cauza (n.r. - a bolii sale).

În România nu se recunosc anumite lucruri. Probabil dacă se știa înainte, mulți ar fi evitat să plece în misiunile respective. Toată lumea știe că în Bosnia și Irak a fost folosit foarte mult uraniu, ținând cont că mulți camarazi de-ai mei au dezvoltat afecțiuni neurodegenerative”, a mai spus Andrei.

Acum, Andrei se luptă, împreună cu alți veterani de război, să creeze centre de recuperare și de refacere a veteranilor de război alături de familie

”Sunt mulți care lasă acasă nu neapărat părinții, deși pentru părinți este cel mai tragic să își piardă copilul, dar sunt foarte mulți camarazi care și-au lăsat acasă soțiile, copiii și este foarte trist.

Asta ne luptăm și noi să facem aici în România, cum sunt și în țările civilizate, centre de recuperare și de refacere a veteranilor din teatre de război alături de familie, pentru că nu numai tu când ești plecat acolo ai sechele, ci și familia care stă în țară și așteaptă”, spune Andrei.