Prețul petrolului crește îngrijorător după ce Donald Trump a anunțat un posibil atac asupra Siriei

Sa numai fim prosti,De ce nu invatam din istorie? Uite ce s-a intaUrmarea implementării principiului autosuficienței alimentare a reprezentat o dramă economică pentru populație. Astfel că, în România anilor 80 penuria produselor alimentare și a celorlalte bunuri și servicii vor lua forme mult mai severe decât în celelalte țări comuniste.[6] Produsele alimentare de bază precum pâinea, uleiul și zahărul erau raționalizate și puteau fi procurate numai pe baza unor cartele individuale sau familiale. Dar, deținerea unor astfel de cartele nu garanta că produsele raționalizate puteau fi procurate. De multe ori achiziționarea produselor raționalizate era un proces foarte anevoios, cetățenii fiind nevoiți să stea ore în șiri la cozi interminabile pentru a intra în posesia alimentelor care trebuiau teoretic să fie garantate de respectivele cartele. Carnea și produsele din carne erau de asemenea raționalizate fiind destul de greu de găsit în galantarele magazinelor. Nu cu mult timp înainte de căderea regimului, autoritățile comuniste hotărâse ca în București, salamul trebuia să se vândă numai pe baza buletinului de identitate care atesta calitatea de rezident al Capitalei. Fiecare rezident al Capitalei putea cumpăra, după multe ore pierdute la coadă, maxim 200 grame de salam iar pentru o cantitate mai mare se stătea de mai multe ori la coadă. Familiile care aveau pensionari în stare relativ bună de sănătate se puteau considera fericite deoarece celor bătrâni le revenea, de multe ori, sarcina de a sta la cozile interminabile.[7]mplat in anii 80......

Mai am

În ceea ce privește crescătorii de animale din mediul rural acestora le era interzis să-și sacrifice vițeii pentru consumul propriu sau pentru vânzare. Astfel, creșterea de animale și sacrificarea lor pentru autoconsum sau pentru piață era strict reglementată. Penuria de alimente se extinsese și la celelalte alimente precum ouăle, orezul, făina, laptele și produsele din lapte. Se ajunsese până acolo încât unele alimente precum carnea, produsele din carne, cașcavalul sau brânza să devină veritabile monede de schimb pentru a obține alte produse, alte servicii sau pentru a obține diferite favoruri de la superiorii ierarhici ori de la alți indivizi. Alte bunuri greu accesibile cuprindeau hârtia igienică, medicamentele, vata medicinală, detergentul sau săpunul. Conform planificării autorităților igiena unui locuitor al țării se putea rezolva cu 1,9 kilograme de săpun anual.[8]

În cazul locuitorilor din mediul rural situația era și mai dramatică. Țăranii români aveau mai mari dificultăți decât populația urbană în a-și procura ulei, zahări și chiar pâinea.[9] Lăsați fără pământ, țăranii au devenit navetiști la oraș unde munceau în fabrici. Aceștia se opun și critică noile schimbări din politica partidului în domeniul agriculturii: "măsurile ce se iau la țară pentru creșterea vitelor, în modul forțat cum se aplică, în loc să ducă la sporirea lor, duc la dispariția lor. Până nu ni se dă pământ corespunzător să-l muncim, nu vom reuși să contractăm vite, porci și păsări cu statul.

Un interese deosebit i se arăta corespondenței. Dacă în anii 50-60 controlul corespendonței avea o puternică motivație ideologică în anii 70-80 totul se rezuma la legăturile externe pe care populația le avea în Occident. Cărțile poștale erau controlate de o unitate specializată a Securității