Profesorul Ion Moiceanu nu mai scrie în „Cuget liber”...
1059
Articole recomandate
Raportul Departamentului de Stat al SUA pe 2023: Spitalele, poliția și vămile din România, afectate de corupție
24 Aprilie 2024
Eveniment fericit în familia Simion. Liderul AUR a devenit tătic
24 Aprilie 2024
CEDO condamnă România pentru achitarea a doi ofițeri condamnați pentru crime legate de Holocaust
23 Aprilie 2024
... căci joi, la 14 ale lunii lui Cuptor, inima dascălului de Istorie Națională scoborât de la Rucăr (n. la 19 octonbrie 1944) – via Facultatea de Istorie din București – la Tomis, a încetat să mai bată; timpul nu a mai avut răbdare, dragă prietene, și nu ai apucat să vezi materializându-se – cum plănuiam amândoi – și volumul de publicistică, proiectat a fi lansat la 10 noiembrie viitorul an (când s-ar fi împlinit o jumătate de veac de la debutul publicistic, în cotidianul constănțean „Dobrogea nouă”, cu articolul al cărui titlu, Lecţia de istorie – autentic act de creaţie şi de educaţie patriotică a elevilor), va fi emblematic pentru întreaga ta activitate educativ-națională;
Ai plecat dintre noi, ceștia încă pământeni, dar rămâi cu noi prin faptele de ziditor de conștiințe naționale în rândurile a mii de tinere vlăstare;
... prin creațiile tale – materializate în sute de articole și două cărți: Pagini din istoria adevărată a poporului român (predată și publicată) (2009) și Personalități marcante și evenimente memorabile din istoria adevărată a poporului român (2019);
... prin memoria discursurilor tunătoare – și mobilizatoare, dătătoare de speranțe – ale tale, de veritabil tribun (așa cum era și regretatul nostru Gheorghe Dumitrașcu, atât de apropiat și sufletului tău), într-o vreme în care apelul la faptele din trecutul istoriei Neamului, reamintirea marilor personalități se încearcă a fi tot mai estompate sub zgura insiduoasă a unui așa-zis globalism nivelator;
... prin personalitatea ta, emoționant și pilduitor evocată, succint, la căpătâiul catafalcului (în prezența iubiților frați și rudelor tale rucărene, ale unei asistențe private, din păcate, de prezența colegilor tăi de breaslă – cu câteva excepții, Valentin Frecuș, Dan Jugănaru, Stoica Lascu, Aurel Petre, Octavian Tomici, Nicolae Vlad, Marian Zidaru), de către inimosul nepot și om de cultură Dorin Popescu, respectiv de devotatul tău prieten, scriitorul și publicistul Costache Tudor (însoțit fiind de „creatorii” Agorei, al cărei redactor-fondator ești, Petru Brumă, Aurora Lazu, Gloria Precup, de scriitorii tomitani Vasilica Mitrea și Aurel Lăzăroiu);
... după cum semnătura ta onorează și ultimul număr al Agorei (ieșit de la tipar în chiar ziua când treceai Dincolo, joi, iar sâmbătă, la depunerea trupului tău, cei prezenți au putut intra în posesia ultimelor tale materiale – 1822-2022. Două veacuri de la Restaurarea domniilor pământene (naționale) (p. 20), respectiv articolul testamentar (scris pe patul de convalescență) Fermecătorul Rucăr natal, din Antichitate până-n contemporanietate (pp. 21-22, 24), încheiat premonitoriu:
„ca o carte neterminată, este și acest modest articol despre Rucărul meu fabulos, modest omagiu adus de mine meleagului meu natal.
Ai plecat dintre noi, ceștia încă pământeni, dar rămâi cu noi prin faptele de ziditor de conștiințe naționale în rândurile a mii de tinere vlăstare;
... prin creațiile tale – materializate în sute de articole și două cărți: Pagini din istoria adevărată a poporului român (predată și publicată) (2009) și Personalități marcante și evenimente memorabile din istoria adevărată a poporului român (2019);
... prin memoria discursurilor tunătoare – și mobilizatoare, dătătoare de speranțe – ale tale, de veritabil tribun (așa cum era și regretatul nostru Gheorghe Dumitrașcu, atât de apropiat și sufletului tău), într-o vreme în care apelul la faptele din trecutul istoriei Neamului, reamintirea marilor personalități se încearcă a fi tot mai estompate sub zgura insiduoasă a unui așa-zis globalism nivelator;
... prin personalitatea ta, emoționant și pilduitor evocată, succint, la căpătâiul catafalcului (în prezența iubiților frați și rudelor tale rucărene, ale unei asistențe private, din păcate, de prezența colegilor tăi de breaslă – cu câteva excepții, Valentin Frecuș, Dan Jugănaru, Stoica Lascu, Aurel Petre, Octavian Tomici, Nicolae Vlad, Marian Zidaru), de către inimosul nepot și om de cultură Dorin Popescu, respectiv de devotatul tău prieten, scriitorul și publicistul Costache Tudor (însoțit fiind de „creatorii” Agorei, al cărei redactor-fondator ești, Petru Brumă, Aurora Lazu, Gloria Precup, de scriitorii tomitani Vasilica Mitrea și Aurel Lăzăroiu);
... după cum semnătura ta onorează și ultimul număr al Agorei (ieșit de la tipar în chiar ziua când treceai Dincolo, joi, iar sâmbătă, la depunerea trupului tău, cei prezenți au putut intra în posesia ultimelor tale materiale – 1822-2022. Două veacuri de la Restaurarea domniilor pământene (naționale) (p. 20), respectiv articolul testamentar (scris pe patul de convalescență) Fermecătorul Rucăr natal, din Antichitate până-n contemporanietate (pp. 21-22, 24), încheiat premonitoriu:
„ca o carte neterminată, este și acest modest articol despre Rucărul meu fabulos, modest omagiu adus de mine meleagului meu natal.
Omagiu și recunoștință tuturor Rucărenilor, din toate timpurile!
Omagiu și recunoștință satului meu natal inegalabil, Rucăr!”
Omagiu și ție, distins amicum și prețuit dascăl și scriitor de Istorie Națională – care ne-ai învrednicit cu prietenia și tonusul tău de viață, și care te-ai grăbit, însă, a trece Styxul spre Câmpiile Elizee...
Omagiu și recunoștință satului meu natal inegalabil, Rucăr!”
Omagiu și ție, distins amicum și prețuit dascăl și scriitor de Istorie Națională – care ne-ai învrednicit cu prietenia și tonusul tău de viață, și care te-ai grăbit, însă, a trece Styxul spre Câmpiile Elizee...
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 15 Iulie 2022
Sâmbătă, 18 Octombrie 2014
