Secretele unui creier uman vechi de aproape trei milenii!

Oamenii de știință au descifrat unele dintre secretele din spatele conservării unui creier uman cu o vechime de circa 2.600 de ani, descoperit în York, Marea Britanie, relatează Press Association, potrivit Agerpres.

Creierul din Epoca Fierului a fost observat în interiorul unui craniu găsit într-o groapă cu noroi, în timpul săpăturilor din zona Heslington, în 2008. Se estimează că acesta este unul dintre cele mai vechi descoperite în Marea Britanie, datând din perioada 673-482 î.Hr.

Când a fost descoperit, oamenii de știință au fost imediat interesați de modul în care țesutul delicat a fost conservat. Materia cenușie a fost singurul țesut moale care s-a conservat în craniu.

Într-un studiu recent, publicat în Journal of the Royal Society Interface, o echipă de cercetători care a petrecut un an studiind proteinele strâns pliate care au permis starea atât de stabilă în care a fost găsit țesutul cerebral, descrie că a descoperit faptul că acesta și-a recăpătat multe dintre trăsăturile unui țesut cerebral normal, viu.

Cercetătorii de la University College London (UCL) au explicat că acele substanțe care țin materia cerebrală la un loc, în special proteine, se pot plia strâns formând structuri foarte stabile, numite agregate. Odată desfăcute - un proces care a durat un an - aceste proteine își reiau multe dintre caracteristicile întâlnite de obicei la un creier normal, viu.

Oamenii de știință au notat că rezultatele au implicații în paleoproteomică - studiul biomarkerilor și bolilor prin intermediul plierii proteinelor și formării de agregate.

Autorul principal al studiului, doctor Axel Petzold, de la Institutul de Neurologie din Queen Square din cadrul UCL, a petrecut mai mulți ani cercetând două tipuri de filamente din creier - neurofibrila și proteina acidă fibrilară specific glială (GFAP) - care acționează precum unor schele pentru a ține laolaltă materia cerebrală. Împreună cu echipa sa, cercetătorul a descoperit că ambele erau încă prezente în creierul Heslington, ceea ce sugerează că acestea au jucat un rol cheie în menținerea materiei cerebrale.

De obicei, creierele se descompun destul de repede după deces într-un proces rapid de autoliză. Rezultatele studiului sugerează că este posibil ca un fluid acid să fi pătruns în creier și să fi prevenit astfel autoliza.

Ambele filamente se găsesc de obicei în concentrații mai mari în regiunile din interiorul creierului, însă în cazul specimenului Heslington mai multe s-au conservat în zonele exterioare ale creierului.

Potrivit cercetătorilor, acest lucru sugerează că inhibarea autolizei ar fi debutat în zonele exterioare ale creierului, după ce un lichid acid ar fi fost absorbit în acesta.

Potrivit lui Petzold, modul în care acest individ a murit, sau înmormântarea sa, ar fi permis conservarea pe termen lung a creierului. ''Ceva crud trebuie să se fi întâmplat acestei persoane'', a spus el prezentând dovezi că persoana a fost lovită violent în zona capului sau a gâtului înainte de a fi decapitată.

Petzold a menționat că rezultatele studiului ar putea avea implicații în domeniul cercetării biomedicale.

''Aceste date pe termen lung pe baza unui creier uman unic străvechi demonstrează că formarea de agregate permite conservarea proteinelor creierului timp de milenii'', se arată în studiu.