Este nevoie de ISJ? "Directori și inspectori care se cred Dumnezeu pe pământ!"

Ce tare-i urasti pe profesori Simona ! De ce oare ? Interesant este ca unii dintre noi inca nu s-au prins...

Ce este paranoia? Termenul deriva din limba greaca, traducerea aproximativa fiind "in afara logicii" (para = alături, noia = judecată). Paranoia este o tulburare psihica, ce se caracterizeaza practic prin delir organizat de lunga durata, o alta denumire a bolii fiind de "nebunie sistematizata". Delirul poate fi definit ca pierderea simtului realitatii, ce se traduce printr-un ansamblu de convingeri false si irationale, la care insa persoana adera ferm. Afectiunea este la limita dintre boala psihica si comportamentul normal, fiind destul de greu de diferentiat de un anumit tip de "normalitate". In majoritatea cazurilor, comportamentul este aparent normal, pacientul este ancorat in realitate, si capabil sa se descurce in societate, sa isi realizeze scopurile propuse. De ce apare paranoia Cauza bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca exista trei grupe de factori implicati: Trasaturile de personalitate anterioare aparitiei bolii Factorii structurali (cerebrali sau extracerebrali), care sunt determinati genetici si influentati de factorii de mediu social si familial Factorii psihogeni, situationali si biografici, care in final determina tema delirului, fiind considerati cei mai importanti Care sunt trasaturile de personalitate ale unui paranoic? Desi judecata paranoicului pare logica, ea porneste de la premise sau interpetari false ale realitatii, pe care nu le verifica niciodata (fiind "sigur" ca are totdeauna dreptate -de fapt este total nesigur), de aceea concluzia sa finala nu poate fi decat falsa. Paranoicul persevereaza in convingerile sale pe lungi perioade de timp, acestea fiind intarite de orice "argument" pe care il gaseste, si nu il verifica. Personalitatea paranoica are urmatoarele caracteristici: rigiditate comportamentala (are idei fixe) egocentrism (el este centrul universului in care traieste); in discutii se remarca frecvent cuvantul "eu" – eu fac, eu am spus, eu am remarcat, v-am spus eu ca… lipsa de empatie (nu-i intelege pe cei din jur) impenetrabilitate la critica (orice critica este un atac la persoana sa) este hiper-orgolioasa este megaloman (se "da mare") se supraapreciaza (isi aroga calitati inexistente, sau isi supraevalueaza calitatile existente), crede ca poate sa prevada evolutia faptelor in domeniul lui de calificare sau in alte domenii (politic, social, sportiv, stiintific, etc) are erori importante in judecarea faptelor celor din jur (pe care le subapreciaza) sau ale sale (pe care le supraapreciaza) este neincrezator total in cei din jur (familie, mediu de munca, prieteni) pe care ii suspicioneaza ca l-ar minti sau insela; de aceea frecvent simte nevoia sa fie aprobat sau ca altcineva sa confirme spusele sale – in discutie frecvent se remarca expresia "nu-i asa ca….." Delirul paranoicului Nu toti paranoicii au aceleasi idei, nu toti sunt preocupati de aceleasi probleme. Temele delirante cele mai frecvent intalnite la paranoici sunt: Delir de tip persecutat/persecutor (paranoicul putand evolua din postura de persecutat – imaginar- in cea de persecutor -real) Delir de gelozie (crede ca partenerul il insala si isi gaseste "argumente" false pentru sustinerea delirului sau) Delir erotoman / pasional ( crede ca o anumita persoana este clar indragostita de el) Delir de interpretare (interpreteaza eronat faptele, in favoarea ideilor sale) Delir de marire / grandoare se crede mare organizator, conducator, sef – unii sunt chiar in pozitii de conducere se crede inventator crede ca este reformator social politic sau religios are convingerea ca poseda un mare talent in domeniul sau de activitate dar si in alte domenii crede ca are relatii speciale cu persoane sus-puse, la randul sau fiind o persoana marcanta, geniala, descoperitor de solutii speciale in orice problema Delirul de revendicare (crede ca i s-a luat ceva sau nu i s-a dat ce i se cuvenea de drept – o functie, un bun, un drept)) Delir somatic / ipohondru (crede ca are un defect fizic sau o boala remarcata de cei din jur, de obicei imaginare) Delir nespecific – delir cu teme diferite in functie de context Wikipedia mentioneaza o caracteristica destul de ciudata, tendinta paranoicilor de a se crede membru al serviciilor secrete (CIA in USA) sau al familiei regale (in UK)- sau al Securitatii , SIE sau SRI in Romania. Delirul din paranoia se dezvolta in mod coerent, logic, deseori plauzibil (credibil) prin prisma interpretarilor bolnavului, convingerea finala a pacientului devenind neclintita ca are totdeauna dreptate. Paranoicul crede ca vede legatura "logica" dintre fapte intamplatoare, fara relatie de cauzalitate intre ele, ajungand astfel la convingeri neconforme cu realitatea. Orice idee pe care o are il mobilizeaza, iar eventualele critici nu sunt acceptate, fiind percepute ca ostilitate, insubordonare, sabotaj sau nedreptate; nu sunt acceptate contraargumente la ideea sa, elementele contrare opiniei sale sunt trecute cu vederea, bolnavul neretinand decat elementele care se potrivesc ideii sale delirante. Caracteristica este inpenetrabilitatea paranoicului la critica . Faptele din trecutul sau le vede conform ideii sale delirante (de marire, erotoman, etc), descriindu-se ca erou, salvator, liderul grupului de copii/tineri, cel mai .., etc. Paranoicul nu vede lucrurile direct, ci cauta ce este in spatele lor, pentru a-si gasi argumente in alimentarea convingerii sale, care este deja bina stabilita, inaintea judecarii argumentelor. Chiar gesturi simple (de exemplu un salut), pot fi interpretate extrem de nefavorabil pentru tinta delirului. Practic, paranoicul trage mai intai concluzia inainte de a sti faptele, si apoi, legand fapte intamplatoare, si-o argumenteaza fals. Pentru el lucrurile sunt clare, nu sunt nuantate, dar – partea interesanta- este ca ele nu sunt ori albe ori negre, ci doar negre, sumbre pentru totdeauna, pacientul fiind pesimist iremediabil, pe tema deliranta. Pesimismul paranoicului se poate extinde si in afara temei delirante, putand cuprinde grupul din care face parte, orasul, regiunea, tara sau chiar intregul univers, care ii sunt impotriva. In orice imprejurare, paranoicul vede tradarea sa, subminarea autoritatii sale (in familie, la locul de munca, in mediul social), prejudicierea intentionata a activitatii sale, si lipsa de consideratie din partea celor din jur (la care deseori se ajunge ulterior). Interesant este si faptul ca el se apara preventiv (fara sa fie atacat), avand deseori nevoie de aprobarea celor din jur (frecvent spune " nu-i asa….G?"), pe care deseori chiar o obtine formal (" asa este … sefu’ "), incercandu-se astfel evitarea discutiilor prelungite , inutile si fara nici o finalitate si cu mare pierdere de timp si energie pentru toata lumea. In ciuda acestor devieri de la logica, vazute din afara, actiunile paranoicului raman clare si ordonate, deoarece in majoritatea cazurilor delirul este limitat la o anumita persoana, grup de persoane sau tinta, in afara acestora, comportamentul fiind aparent normal, daca nu este declansat delirul, uneori printr-un simplu cuvant sau propozitie. Atitudinea celor din grupul paranoicului (familie, colegi, prieteni) fata de el, este interpretata de acesta delirant, determinand inadaptarea acestuia, datorita persecutiei imaginare, bolnavul convins de propria valoare (supraevaluata) si netemeinicia atitudinii rezervate a celorlalti, devine progresiv agresiv , lupta pentru cauza sa – pe care o considera si a altora din grupul sau,(deseori fara nici o dovada, de fapt el fiind autoizolat in grup). El intra in conflict cu cei din grup si societate, devenind din persecutat, persecutor , mai ales daca pozitia sociala permite acest lucru. Paranoicul isi descopera calitati de lider de grup, iar grupul crescand progresiv, poate ajunge sa se considere lider de partid, tara , chiar lider mondial sau mijlocitor al relatiei cu divinitatea. Din punct de vedere clinic, paranoicul se comporta in aparenta normal, perceptia este normala, la fel si atentia care este insa dirijata spre ideea sa deliranta. Memoria este conservata, dar pot apare paramnezii (iluzii de memorie) in functie de tipul de delir. Ideile delirante nu sunt bizare, sunt culese din viata reala. Ele se instaleaza progresiv, tin cel putin o luna, se pot consolida, existand si riscul de contaminare a celor din jur (deliruri in doi / colective); contaminarea poate face ca cei din grup sa considere ca traiesc intr-o atmosfera normala, fiind deseori surprinsi de parerea celor din afara grupului , care ii considera cel putin ciudati comportamental. Limbajul se imbogateste pe tema deliranta, pacientul informandu-se in domeniul respectiv, si etalandu-si cunostintele. Activitatea profesionala este in general pastrata in majoritatea cazurilor. Viata maritala si activitatea sociala sunt mai afectate decat cea profesionala si intelectuala. Recunoasteti personajul? Cred ca nu mai are rost sa ne luptam cu morile de vant! Miha, ramai.....

Cum sa ne comportam cu persoanele paranoice Sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Paranoicul are tendinta de a-si imagina ca vrem sa-i facem rau si de aceea mesajele noastre nu trebuie sa lase loc interpretarii. Daca trebuie sa-l critici, fii limpede, ferm, clar, descrie-i precis comportamentul lui care te deranjeaza si ce sa faca in situatii similare Sa respectam convenientele. Daca dai mana cu un paranoic, de exemplu, si te uiti in alta parte, el nu o va considera drept impolitete si neatentie, ci batjocura si dispret fata de el. Cand ai de a face cu un paranoic, nu-l lasa sa astepte, raspunde-i rapid la mesaje, evita sa-l intrerupi cand vorbeste, fii politicos. Nu e vorba sa devii umil sau excesiv de binevoitor, caci ai parea in ochii lui nesincer si ar putea crede ca urzesti ceva prin spatele lui. Sa mentinem un contact regulat cu el (ea). Daca poti pastra distanta fara parere de rau fata de un paranoic, fa-o. Dar daca imprejurarile nu te lasa (poate e un membru al familiei, coleg, sef, vecin), cauta sa ai un contact regulat cu el, dar nu prea apropiat. Vorbiti pe teme neutre, insa nu il evita, pentru ca va crede ca il urasti, sau ca ti-e frica de reactia lui la un rau pe care probabil ca i l-ai facut, dar inca nu l-a descoperit (De exemplu, l-a certat seful, iar tu il eviti de cateva zile, deci tu trebuie sa fii cel care l-a turnat). Paranoicul tese scenarii imaginare, care pot fi evitate, sau rescrise daca nu te arati ostil sau nelinistit. Sa facem referiri la legi si la regulamente. Paranoicul se crede un om care respecta legea si vrea doar dreptatea; are chiar o fascinatie pentru legi si regulamente si o atractie pentru procedurile juridice. Cunoaste, in general, legile si regulamentele si stie sa le foloseasca in avantajul lui, deci nu te aventura intr-un domeniu pe care nu il cunosti, sau consulta un specialist daca e cazul. Sa le lasam unele mici victorii, dar sa ne gandim bine care. Pentru a-si mentine echilibrul, paranoicul are nevoie de victorii. Este important sa ii cedezi in punctele care ti se par neesentiale, dar nu si in ce ti se pare important. Daca il privezi cu totul de aceste succese, ii amplifici furia. La serviciu, lasa-ti colegul paranoic sa-si atribuie ce considera ca i se cuvine de drept si nu te dezavantajeaza. Dar daca depaseste limita pe care ai impus-o, arata-i acest lucru. Sa ne cautam aliati in alta parte. Daca e vorba despre o echipa, putem cere sfatul si sprijinul celorlalti colegi care se confrunta cu acelasi paranoic. Insa uneori am putea sa nu obtinem acel sprijin, mai ales daca respectivii colegi au mai avut conflicte cu el. Relatia cu un paranoic este foarte obositoare si poate sa se transforme oricand intr-un camp de lupta, daca nu reusim sa evitam acest lucru si sa intelegem felul lui de a gandi si actiona.

Sc 28 trebuie sa se descurce singura, consideram ca este stat-in-stat si trebuie sa renuntam la a mai cere ajutorul cuiva! Asta e!

Exemple cunoscute de dictatori paranoici - megalomani: Hitler, Stalin, Ceausescu, Fidel Castro, Sadam Hussein.

Sa nu ne mai miram ca la sc. 28 Stan a reusit sa convinga aproape un colectiv intreg ca merita sa ramana directoare, si ca totul este normal. Cei enumerati mai sus au reusit sa convinga popoare intregi si au ramas dictatori - "in functie" mult si bine. Noi ce pretentii sa mai avem? Comparatia poate parea putin exagerata, dar o scoala are un conducator, un lider, si trebuie "respectat", sau tolerat. Ce putem face altceva?

Cel mai prost popor din ue vorbeste de invatamant

Cum " ce putem face altceva " ? Puteti lua atitudine, puteti continua sa prezentati neregulile, sa sesizati, sa prezentati in consilii profesorale ce se intampla, sa fie consemnate sesizarile voastre la toate institutiile, chiar si la primarie, ca acolo se semneaza contractele de management. Poate ca inspectoratele nu se vor desfiinta, desi la Constanta e o cloaca da incompetenti, de aceea se petrec atatea neregului la care ei sunt surzi si muti, dar mai devreme sau mai tarziu cineva va auzi, speram, de toate problemele din scoli. Poate in metodologia de concurs pentru directori la care lucreaza echipa ministerului sa fie cuprinse si criterii de comunicare, management al scolii de pana acum pentru cei de pe functii ....sau mai stiu eu ce..... nr de sesizari, etc. NU VA OPRITI,CONVINGETI COLEGII FRICOSI SI PARINTII SA VI SE ALATURE! AVETI GRIJA PE CINE VOTATI IN CA, SE VOR DA PUTERI MAI MARI MEMBRILOR CA.

Stan zice ca ea nu se crede Dumnezeu, chiar este!!! Asa director indispensabil, inaccesibil si invincibil, mai rar!

evitati oamenii compromisi. ca om in varsta va dau o idee: daca articolul de fata prezinta realitatea si daca ati fost si voi de fata e bine sa va mai aduceti oameni noi in partid care promoveaza moralitatea si care au curajul sa puna umarul la stabilizarea situatiilor sociale din oras ca sa anulati conflictele inferioare. alegeti oameni serioasi si la vorba si la fapte. stati departe de mita si cercuri vicioase. vedeti adevarul dincolo de aparenta. nu cedati tentatiei. limpeziti-va viitorul partidului. faceti schimbari majore si exprimati-le. dati curs si puneti-le in practica.