Un recent sondaj realizat de "CUGET LIBER", cu tema "Avem nevoie de RELIGIE OBLIGATORIE în școli", relevă faptul că tot mai numeroși părinți consideră inutilă această materie, copiii lor nefiind beneficiarii unei educații de tip formal, ci mai repede ai unei îndoctrinări.
Iată unul dintre numeroasele comentarii lăsate de cititori: "Credința nu e un obiect de îmbrăcăminte pe care să îl porți, să îl vadă toată lumea și să te laude că ce bine îți mai stă. Ea ține de suflet și în suflet trebuie să rămână. Religia nu e educație, e doar o dogmă inventată de oameni pentru oameni, de unii oameni pentru... restul.
Latinii spuneau acum două milenii că «spaima inventează zeii» («primus in orbe deos fecit timor»). Religia e chiar nocivă pentru minți slabe și pentru proști; ca și politica, de altfel. Și de asta profită Capii Mafiei religioase și politice. Mai bine... fără. Mult mai bine... Un «Tatăl nostru» înainte de culcare și o închinăciune după masă, e destul pentru omul obișnuit, omul normal la cap. Deci un NU hotărât religiei în școli. Lăsați copiii să își aleagă singuri calea, atunci când sunt adulți și știu să discearnă. Iar voi, părinți, referitor la religie, aveți grijă că, uneori, greșiți mai mult ca popii în fața copiilor voștri".
Pe de altă parte, în urma discuției purtate cu prof. Paula Adriana Pop, șefa catedrei și a comisiei metodice de istorie științe socio-umane și religie de la Colegiul "Mihai Eminescu", am reținut: "Nu cred să existe un motiv destul de întemeiat să se scoată religia din școală. Din punctul meu de vedere, după 1989, s-a dorit să se revină la sistemul dinaintea instalării regimului comunist, când religia era obligatorie, chiar dacă școala era separată de biserică. Și probabil că s-a mizat pe o educație nu neapărat cu caracter religios, ci cu caracter moral. A fost o reacție la ateismul promovat de regimul comunist.
Între timp s-au schimbat mentalitățile, preocupările copiilor sunt altele. Poate că religia era binevenită la un copil care nu știa să folosească un internet sau un telefon, pentru că elevii, la modul general, asta fac tot timpul. Cel mai probabil, religia nu-și mai găsește locul în preocupările elevilor de liceu. Poate la cei mici mai merge, dar depinde foarte mult de cât de bine este pregătit profesorul. Eu am avut neplăcerea să constat la elevii de liceu că le lipseau niște noțiuni de bază ale creștinismului".
"Religia are cele mai clare și neschimbătoare reguli!"
Într-o întâlnire avută, ieri, cu Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, i-am adus la cunoștință dorința tot mai pregnantă a părinților de a se scoate religia din orarul școlar.
"Cum să fiu de acord cu decreștinarea școlilor, cu sălbăticirea elevilor? Școlile s-au născut în biserici la noi, de aceea în România este o simbioză între școală și biserică. Pridvorul bisericii a fost sală de curs. Scoaterea religiei din orar ar însemna decapitarea viito-rului acestui neam. Câtă vreme 99% din populație s-a declarat religioasă, religia trebuie să înceapă de la pruncie, și atunci ea este cu adevărat o necesitate. Pentru că este educația care are un reper și cele mai clare și neschimbătoare reguli pentru educația copiilor. Nu văd nici 1% justificare să nu se mai facă religie în școală. Dacă părinții sunt creștini sau musulmani de ce să nu facă și copiii lor religie, pentru a-i urma în educație? Doar în spiritul acesta a fost educat acest popor. Chiar și în perioada comunistă dacă a fost un hiatus că n-a existat ora de religie, în schimb a existat o educație în familie, însă palidă. Eu merg în inspecție prin școli și sunt uimit că acești copii participă de la mic la mare, le place religia cel mai mult pentru că le dă sens vieții, învață foarte bine la această materie. Directorii afirmă că profesorii de religie sunt cei mai necesari în școli pentru că îi îndeamnă pe copii să aibă conștiință și să învețe la toate materiile".
Și pentru că a amintit de rolul profesorului de religie în școală, am dorit să aflăm dacă i s-au adus la cunoștință cazurile în care aceste cadre didactice transformă religia într-un bau-bau. "Am auzit despre câteva cazuri, iar un profesor chiar a fost înlăturat. Acestea sunt niște excepții pe care le vom rezolva. Unde avem situații de genul acesta în eparhia noastră nu le tolerăm. Totuși sunt cazuri rare. Tind să cred că mai degrabă se sperie părinții de lecțiile pe care le aduc copiii acasă. Pentru că orice om nu dorește să știe, întrucât dacă știe are obligații. Cu câți intelectuali am stat de vorbă m-au aprobat: când știi ceva te urmărește. Când nu știi, ești indiferent. Aceasta este și explicația pentru care anumiți părinți se tem de ora de religie".
În finalul întâlnirii, l-am întrebat dacă este de acord că dragostea de Dumnezeu nu se învață. "Ba nu. Dragostea de Dumnezeu se învață! Credința vine din auzite. Mântuitorul a fost cel mai mare învățător, El ne-a învățat credința. Noi vrem să-l corectăm acum pe Mântuitorul și să-i infirmăm spusele?", a concluzionat ÎPS Teodosie.
