Superstiții de Întâmpinarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Naşterea lui Iisus Hristos
313

Articole de la același autor
Doliu la Universitatea ”Ovidius”. S-a stins din viaţă un fost prorector
15 Decembrie 2022
Doliu în învățământul constănțean. S-a stins un fondator
09 Decembrie 2022
Cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia (după
numele vechi slavon), Întâmpinarea Domnului este sărbătoarea anuală a zilei în
care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se Legii (Lev. XII, 8), a mers la templul
din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea Domnului, pentru curățirea ei;
dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat și ținut în brațe de bătrânul și dreptul
Simeon (Luca ÎI, 22 s.u.). La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe
persoană dumnezeiescului Prunc și de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de
către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici
pe primul plan stă persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pentru
curățirea ei, după Lege. De aceea, la ei sărbătoarea se numește Curățirea
Sfintei Marii și e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.
În credința populară ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.
Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbră, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă șase săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
De asemenea, bolnavii de "sperietoare" erau tratați în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs, iar în satele pe unde se întâmplă să treacă țiganii ursari, se obișnuia ca bărbații să fie "călcați terapeutic" de către urșii dresați.
Ziua era considerată, pe alocuri, ca fiind și începutul anului nou pomi-viticol. Prin livezi se purtau adevărate dialoguri între pomicultori și pomi, iar pomii fructiferi fără rod în anul ce a trecut erau amenințați cu securea. Se credea că în felul acesta, pomii vor fi determinați să rodească.
În credința populară ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unși cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr de urs.
Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbră, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă șase săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
De asemenea, bolnavii de "sperietoare" erau tratați în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs, iar în satele pe unde se întâmplă să treacă țiganii ursari, se obișnuia ca bărbații să fie "călcați terapeutic" de către urșii dresați.
Ziua era considerată, pe alocuri, ca fiind și începutul anului nou pomi-viticol. Prin livezi se purtau adevărate dialoguri între pomicultori și pomi, iar pomii fructiferi fără rod în anul ce a trecut erau amenințați cu securea. Se credea că în felul acesta, pomii vor fi determinați să rodească.
Top articole din Cultură-Educație
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Sâmbătă, 28 Martie 2020
Joi, 07 Noiembrie 2013
Joi, 27 Septembrie 2012