Valorile învățământului în comunism și respectul față de dascălul de azi

Când ai în față un dascăl constănțean de valoarea prof. univ. dr. Olga Duțu, spațiul tipografic este din capul locului "zgârcit", deloc ofertant. O discuție extrem de interesantă, o șansă de aducere-aminte a valorilor învățământului din perioada comunistă, raportate la libertățile prost înțelese de astăzi.

Din CV-ul său impresionant mai inedit ni s-a părut faptul că, deși a fost olimpică națională la fizică, prof. univ. dr. Olga Duțu a absolvit Facultatea de filologie a Universității București și este deținătoare a unui doctorat în comunicare - psiholingvistică, sub îndrumarea dr. docent Tatiana Slama Cazacu.

- Ați avut șansa de a activa în toate treptele învățământului românesc.

- Într-adevăr, am început să predau în școli gimnaziale, apoi la Liceul nr. 4 și apoi 10 ani la Liceul Pedagogic. Acolo, practica pedagogică m-a pus în contact cu învățământul preșcolar și cu cel primar, fiind profesor metodist și coordonând practica pedagogică a elevelor cu care mă mândresc astăzi, unele dintre cele mai bune învățătoare din județul nostru. Apoi, timp de 10 ani, începând cu 1979, am activat, în calitate de inspector general, la Inspectoratul Școlar Județean Constanța. Un an am fost inspector general în Ministerul Educației, după care am revenit și mi-am încheiat activitatea la Liceul Pedagogic, fiind apoi solicitată să organizez centrul Constanța al Universității "Spiru Haret".

- Ce diferențiază perioada comunistă a ISJ de actuala perioadă marcată grosolan de politic?

- Nu era deloc ușor atunci, pentru că trebuiau respectate anumite rigori care contraziceau normele democratice ale existenței. Trebuia să executăm la comandă, iar cele mai apăsătoare erau campaniile agricole, în care erau mobilizați toți elevii, de la gimnazial la liceal, nu mai vorbim de studenți, armată, muncitori, funcționari. Dar probabil a fost spre binele economiei, pentru că se culegea de pe câmp ce trebuia și era contribuția noastră voluntară, dar care nu era percepută așa. Astăzi, tinerii sunt educați în spiritul voluntariatului în toată lumea, dar ce se întâmpla înainte de 89 era o activitate obligatorie. Am însă colegi și foști elevi care își amintesc cu nostalgie despre acea perioadă.

- Era ceea ce numim astăzi socializare?

- Da, acceptată și așteptată de cele mai multe ori, pentru că erau și momente de deconectare, de cunoaștere reciprocă, dar și a naturii și a zonelor etnografice și istoriei din Dobrogea.

În schimb, efortul cadrelor didactice și al copiilor era foarte mare apoi, pentru că primul trimestru era afectat de comprimarea aceasta. Cadrele didactice și-au făcut datoria și se pare că produsul școlii din perioada aceea, validată în activitatea oamenilor maturi de astăzi, este în favoarea seriozității, responsabilității și a profesionalismului lor.

- De ce credeți că s-a diluat, chiar spre anulare, respectul față de omul de la catedră?

- Nu e bine să generalizăm. Depinde de prestigiul profesional al cadrului didactic, pe care și-l dobândește prin atitudinea sa, prin pregătirea sa, prin înțelegerea relației interumane profesor-elev și pe care și-o clarifică din prima clipă când a intrat în clasă. Asta nu se negociază în timp. Copilul te citește foarte ușor, din primele minute, înțelege cu cine are de-a face și îl va respecta pe omul acela care a știut să-și impună și să-și câștige în continuare respectul.

Nenorocirea apare când se complică tipul acesta de relație cu lipsa de motivație pentru învățare. Faptul că s-a renunțat la școlile profesionale, în care erau incluși copii care nu aveau apetit pentru studiu teoretic și să facă eforturi intelectuale excepționale ca să finalizeze cu brio un liceu teoretic. Ei au nevoie să fie dirijați și către meserii benefice pentru ei, care le asigură integrare și satisfacții materiale. Copilul care intră cu media 3 în clasa a IX-a nu are cum să ajungă la media 5 nici până la Bacalaureat. Poate a fost bun dușul acesta foarte dureros al eșecului la Bacalaureat a peste 50% din promoții cu consecințe imediate și pentru copilul care a înregistrat eșec, dar și pentru societate, pentru învățământul superior. De fapt, diminuarea numărului de tineri care doresc să se formeze și printr-o treaptă superioară se datorează condițiilor economice. Sunt tineri care au absolvit chiar și două sau trei facultăți și nu-și găsesc de muncă. Deci diploma se devalorizează, pentru că ea nu garantează succesul social.

- Sunteți de acord că se dau mult prea ușor notele de 10?

- Este o altă greșeală a sistemului. Tot ce se întâmplă negativ se datorează unor greșeli ale sistemului, unor succedări de reformare a învățământului de toate treptele fără să beneficieze de o lecție excepțională pe care a dat-o cel mai mare ministru ale învățământului, la sfârșit de secol XIX început de secol XX - Spiru Haret. Care cu o încăpățânare de invidiat a reușit să elaboreze un sistem de legi ale învățământului și deși se alternau guvernările conservator-liberal a stabilit o școală românească de la grădiniță la doctorat logică și eficientă. Ce e bun acum i se datorează lui ca structuri, ca metodologie. Miniștrii veniți politic, puțin legați de școală, nu au reușit să înțeleagă acest mare beneficiu.

Greșesc cadrele didactice când nu sunt suficient formate și chemate pentru învățământ. Trebuie să ai un har ca în oricare artă pentru că meseria de dascăl este și o artă, nu numai o profesie.

Dar ține și de nivelul de cultură și motivare a familiei pentru a avea un copil și a-l forma așa cum trebuie. Și tu, ca părinte, trebuie să-l formezi cum trebuie, în spiritul respectului față de sine însuși, față de părinte și implicit față de ceilalți, intrând acolo și profesorul. Opulența și ușurința cu care au parvenit foarte mulți le-au deformat idealul de viață centrat doar pe bunuri materiale, ca emblemă a statutului economic, în locul vieții spirituale, care e bogăția cea mai mare a omului.

- În vremea comunistă, salariile profesorilor erau mai bune decât acum?

- Pentru că era o societate concepută în mod egalitarist, diferențele de leafă între categorii socio-profesionale nu erau mari. Prețurile și piața îți permiteau la data aceea să-ți faci o casă în rate să-ți iei o mașină în rate să faci două concedii munte-mare cu doi-trei copii. Adică se ajunsese la un nivel unde nu simțeam diferențe flagrante de statut economic între diversele categorii. Probabil și aceasta era o sursă a respectului, pentru că azi distruge invidia, care se transformă în ură de la nivelul copilului complexat că vine colegul lui cu nu știu ce mașină și nu știu ce haine de firmă și smart-uri. Era o societate care te concentra pe ce aveai de făcut fără să urmărești ce face unul sau celălalt. Astăzi este societatea concurenței și a competiției pe toate planurile.