SNC importă vietnamezi. Statul îl obstrucționează și-l obligă să-i plătească mai bine decât pe români

Economia românească se confruntă cu o criză de lucrători calificați mai profundă decât cea din perioada 2004 - 2008. În anul de grație 2017, toate sectoarele, de activitate acuză lipsa forței de muncă. Angajatorii, din industrie, comerț, servicii, agricultură, construcții, și turism caută cu lupa brațe de muncă și nu găsesc. 

Exodul masiv de lucrători calificați pe piața occidentală a muncii, dublat de incapacitatea crasă a învățământului românesc de a pregăti tinerii în meseriile de care are nevoie economia reală, se manifestă pe fondul catastrofei demografice. 

Față de toate acestea, instituțiile statului nu sunt doar indiferente. Grav este că ridică tot mai multe piedici în calea agenților economici.

✶ ✶ ✶

"Șantierul Naval Constanța se confruntă cu o acută criză de lăcătuși construcții navale, sudori și tubulatori. Drept urmare, am decis să aducem forță de muncă din Vietnam. Înaintea noastră, șantierele navale Daewoo - Mangalia Heavy Industries și Vard Tulcea, au folosit cu bune rezultate lucrători vietnamezi", relatează Violeta Putinei, directorul resurselor umane. 

Ca urmare, SNC a contactat o firmă specializată în recrutarea și formarea forței de muncă din Vietnam, cu care a încheiat un contract. Apoi, în perioada 22 - 26 august 2017, o echipă de specialiști din SNC s-a deplasat în Vietnam, pentru selecția lucrătorilor necesari. Au fost testați, inclusiv prin probe practice, circa 400 de candidați, din care au fost recrutate 250 de persoane.

"Vietnamul dispune de șantiere navale, dar și de un excedent de lucrători calificați în acest domeniu. Oamenii sunt motivați să lucreze în România, care asigură salarii mai mari decât în țara lor. Pe de altă parte, statul vietnamez îi încurajează să migreze, pentru a câștiga experiență și a aduce valută în țară", afirmă Violeta Putinei.

Până în acest punct lucrurile au decurs bine, după care s-au împotmolit. Trebuie să știți, stimați cititori, că aducerea unui lucrător din afara spațiului comunitar este un maraton cu obstacole. Parcursul este un șir lung de proceduri birocratice, greoaie și complicate, în care sunt implicate numeroase instituții din Vietnam și România.

Mai întâi, certificatele de calificare ale muncitorilor recrutați au fost traduse și legalizate la Ministerul Afacerilor Externe din Vietnam, după care au fost prezentate, pentru semnare și parafare, Consulatului General al României din Hanoi. 

Numai că, la respectiva reprezentanță, consulul general, singura persoană autorizată să semneze și să ștampileze certificatele de calificare legalizate, este în concediu, din data de 1 septembrie până pe 21 octombrie. Iar până când vine diplomatul de la odihnă, nimic nu mai mișcă în consulat.

Disperați, reprezentanții SNC l-au contactat pe ambasadorul României în Vietnam, rugându-l să semneze documentele respective. Acesta le-a răspuns că nu le poate satisface solicitarea, întrucât nu are specimen de semnătură recunoscut în sistemul Ministerului Afacerilor Externe. 

Ca urmare, SNC s-a adresat Ministerului Afacerilor Externe, care în loc să caute soluții și să rezolve cât mai repede cazul, le-a dat un răspuns stupefiant: "Semnarea documentelor este la latitudinea consulului general și al ambasadorului."

Drept urmare, Șantierului Naval nu i-a rămas altceva de făcut decât să aștepte, până pe 22 octombrie, când consulul general se întoarce la muncă, perioadă în care ar putea să piardă lucrătorii recrutați. Văzând că sunt amânați, vietnamezii se pot orienta spre alte oferte, căci SNC nu este singurul angajator care recrutează forță de muncă din țara lor. 

După obținerea semnăturii consulului general de la Hanoi, va urma calvarul birocratic din țară, unde, pentru fiecare vietnamez în parte, trebuie întocmit un dosar voluminos, care trebuie să treacă pe la mai multe instituții. Drept urmare, se vor scurge câteva luni până când vietnamezii vor obține dreptul de a munci în România. 

✶ ✶ ✶

Dacă ar fi doar atât, lucrurile ar fi, totuși, simple. Dar OUG 194/2002 actualizată reușește să le complice al naibii de mult. Potrivit articolului nr. 56, "străinilor intrați în România li se prelungește dreptul de ședere temporară în scop de muncă, dacă prezintă contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, din care să rezulte că salariul este cel puțin la nivelul câștigului salarial mediu brut. În cazul lucrătorilor înalt calificați, salariul trebuie să fie la nivelul de cel puțin de patru ori câștigul salarial mediu brut."

"Deci, conform acestui act normativ, SNC este obligat să încheie cu muncitorii vietnamezi contracte individuale de muncă, în care să se prevadă că salariul de bază este la nivelul câștigului salarial mediu brut pe economie stabilit prin Legea bugetului, care în 2017 este de 3.135 de lei", spune directorul resurselor umane. 

Stimați cititori, OUG 194/2002 este o lege profund discriminatorie. Prin intermediul ei, statul român îi tratează pe lucrătorii români ca cetățeni de categoria a doua în raport cu străinii. Dacă în cazul lucrătorilor români, limita de jos, obligatorie a salarizării, este reprezentată de salariul minim pe economie (1.450 de lei, în prezent), în cazul străinilor, limita de jos este câștigul salarial mediu brut pe economie (3.135 de lei). 

Pe de altă parte, costul forței de muncă de import este mult mai mare decât al celei din România și datorită altor categorii de cheltuieli. SNC are obligația să-i cazeze pe vietnamezi, să-i hrănească de trei ori pe zi, să le facă asigurări și să le achite transportul din Vietnam în România și invers. În plus, este nevoit să angajeze bucătari speciali și translatori. 

Ce motive are statul român să îi discrimineze negativ pe lucrătorii români în raport cu cei străini și să încalce Constituția României? OUG 194/2002 nu oferă nicio explicație. 

"SNC este strâns cu ușa și trebuie să accepte aceste condiții. Are comenzi, pe piața internă nu se găsesc lucrători calificați, iar din urmă nu vine nimeni, căci statul nu se ocupă de pregătirea profesională a tinerilor. 

Șantierul Naval Constanța face eforturi umane și financiare extraordinare pentru a-și asigura forța de muncă de pe plan intern și a o stabiliza. Cheltuiește sume uriașe cu pregătirea ei, dar tineri dornici să se califice în meseriile din sectorul naval sunt din ce în ce mai puțini. Dintre aceștia, unii folosesc șantierul ca pe o trambulină pentru a pleca în străinătate. Șantierele navale occidentale îi primesc cu brațele deschise pe cei ce au lucrat la SNC", afirmă Violeta Putinei.

✶ ✶ ✶

Situația este intolerabilă. Guvernul României are obligația să ia măsuri pentru rezolvarea crizei forței de muncă, inclusiv prin importul de lucrători calificați.

Pentru aceasta, trebuie să pună la muncă Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educației și Inspectoratul General pentru Imigrări. Nu doar birocrația trebuie redusă, dar trebuie modificată și legislația discriminatorie. Când lucrătorul român este tratat ca cetățean de mâna a doua în propria țară, Avocatul Poporului, marile confederații sindicale și patronale din România ar trebui să ia atitudine.

Cotidianul " Cuget Liber" cere Președinției, Guvernului și Parlamentului României să intervină urgent!