Ți-ai făcut țuică de casă, trebuie să plătești acciză!

Țăranul român, cât de sărac să fie, tot își face în gospodărie un butoiaș de rachiu, palincă sau țuică din fructe. Vara din caise, piersici, pere sau zarzăre, toamna din struguri ori mere. Așa a fost dintotdeauna: și înainte de colectivizarea forțată, și pe vremea CAP-urilor, și după desființarea lor și reforma funciară. 

În anii ´80, era interzisă fabricarea băuturilor alcoolice în gospodăriile individuale. Statul comunist avea monopolul asupra producției și, de aceea, interzisese populației să dețină teascuri și alambicuri. Cine încălca legea se putea alege cu câțiva ani de pușcărie.

În ciuda interdicțiilor și sancțiunilor, țăranii au continuat să-și facă vinul și țuica lor de casă. În mai toate gospodăriile exista un teasc și o distilerie. În acele vremuri, nici orășenii de la bloc nu s-au dat în lături de la o asemene îndeletnicire. Mulți își făcuseră alambicuri din ghiumuri de lapte și serpentine din cupru sau inox, pentru răcire (din materiale furate din întreprinderi), pe care le instalau în bucătărie, pe aragaz.

Partidul Comunist și Securitatea știau că fenomenul este de masă, dar toată lumea se făcea că nu vede. Dacă s-ar fi aplicat legea, un sfert dintre români ar fi ajuns după gratii.

În zilele noastre, statul nu mai interzice producția de alcooluri în gospodăriile populației, dar vrea să o impoziteze. De la 1 septembrie 2013, intră în vigoare HG nr. 613/2013 pentru modificarea și comple-tarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.

Potrivit actului normativ, gospo-darii vor trebui să plătească acciză pentru țuica și rachiurile de fructe destinate consumului propriu. Pentru o cantitate de cel mult 50 de litri pe an cu concentrația alcoolică de 100% în volum, acciza datorată statului este de 5 euro pe litru. Pentru ce depășește nivelul de 50 de litri pe an, acciza e de 10 euro pe litru.

În cazul în care gospodarul apelează la serviciile unei distilării înregistrate ca antrepozit fiscal de producție, să-i prepare țuica din fructele pe care el le aduce, unitatea respectivă trebuie să-i rețină acciza, inclusiv pentru cantitatea de 50 de litri destinată consumului propriu.

Câți bani ar trebui să intre, teoretic, în visteria statului? Potrivit recensământului agricol din 2010, în România există un număr de 3.828.345 de exploatații agricole individuale. Să admitem că fiecare dintre acestea produce cel puțin 50 de litri de țuică pentru consumul propriu. Rezultă că acciza totală datorată s-ar ridica la 957.086.250 de euro.

Sunt gata să pariez că statul se va alege doar cu praful de pe tobă din această sumă. Niciun țăran nu e nebun să-și declare la fisc producția de băuturi alcoolice din gospodărie, pentru a fi impozitat. Pe de altă parte, statul nu are instrumentele necesare pentru a impune respectarea legii.

I-ar trebui zeci de mii de inspectori fiscali care să efectueze controale inopinate, la cazanele de țuică din toată țara. În plus, ar avea nevoie de hotărâri judecătorești să intre în curțile oamenilor.

Fiscul nu este capabil să stăpânească evaziunea fiscală din piețele agro-alimentare, unde se vând legume și fructe de import, la vedere, fără documente de intrare și fără case de marcat. Atunci, cum ar putea să verifice toate cazanele de țuică din țară.

Efectul acestui act normativ este unul singur: câteva milioane de gospodari, care până de curând produceau legal țuică pentru consumul propriu, vor intra în rândul evazioniștilor. Astfel, în loc să reducă fenomenul evaziunii fiscale, Guvernul Ponta îl amplifică peste măsură.