În luna septembrie 2016, Ministerul Transporturilor a inițiat un proiect pentru implementarea Convenției maritime internaționale MLC 2006 în legislația națională.
În esență, este vorba de modificarea hotărârii de guvern privind autorizarea agențiilor de crewing și a celei de autorizare a companiilor de navigație românești și de punerea lor în acord cu respectiva convenție. Proiectul a fost discutat, în mai multe runde, de Autoritatea Navală Română, Sindicatul Liber al Navigatorilor și Asociația Agențiilor de Crewing.
"Am ajuns aproape de forma finală. Astăzi (24 februarie 2017) avem o nouă întâlnire și încercăm să o definitivăm pentru a-i da drumul pe calea avizărilor, pentru a deveni hotărâre de guvern", a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Adrian Mihălcioiu, liderul SLN și șef al Inspectoratului ITF România.
Viitorul act normativ ar urma să prevadă, pentru cazurile de neplată și de abandon, obligativitatea achitării a patru salarii restante (nu doar două, cum prevede legislația românească în vigoare) și a cheltuielilor de repatriere.
"În forma inițială, proiectul prevedea o normă de 48 de ore de muncă pe săptămână și numai o zi liberă. Dat fiind specificul muncii, în condiții grele, noi am cerut ca norma să fie de 40 de ore și să existe două zile libere, așa cum prevede convenția. Trebuie spus că, în realitate, navigatorii lucrează 10 - 12 ore pe zi, la navă. Dacă norma săptămânală este de 40 de ore, crește partea din timp plătită ca overtime și extra-overtime. Deci navigatorii vor avea de câștigat la salariu", spune liderul SLN.
În privința salariului minim, au fost discuții aprinse. Sindicatul consideră că e normal să existe un prag minim de salarizare, așa cum prevede și convenția ratificată de România, și a adus argumente în acest sens.
Nu s-a ajuns, încă, la un consens nici în privința contractului colectiv de muncă.
"La bordul navelor trebuie să existe contracte colective de muncă agreate cu echipajele ori cu sindicatele reprezentative ale navigatorilor. Legislația noastră națională prevede că, de la un anumit număr de lucrători în sus, trebuie să existe un astfel de contract colectiv, iar acest lucru se respectă în activitățile de pe uscat. Navigatorii au și ei dreptul la negocieri colective, conform Codului muncii și Convenției internaționale privind libera negociere. Navele tehnice, portuare, ar putea avea propriile contracte colective de muncă. Ar trebui să privim și în perspectivă, la înființarea celui de-al doilea pavilion maritim al României, în care să atragem nave pe care să lucreze români.
Un contract colectiv de muncă cuprinde, printre altele, prevederi privind nivelul și cuantumul asigurărilor în caz de boală, accident ori de deces. Niciun alt document nu reglementează acest aspect. Printr-un astfel de contract, putem adopta standardele de asigurări existene pe piață. SLN nu dorește de la statul român decât să creeze instrumentele legislative pe care să le poată folosi pe piața națională și internațională, pentru a proteja interesele navigatorilor români. Deocamdată aceștia sunt în piață și sunt plătiți la nivelul navigatorilor din Europa Centrală și de Est ", spune Mihălcioiu.
Dar problema cea mai spinoasă este cea a contribuțiilor sociale și de sănătate. Subiectul va fi discutat separat cu Ministerul Muncii și Ministerul Transporturilor.
"Am avut cazuri de navigatori români pentru care s-au achitat contribuțiile în sistemul de sănătate și de pensii din Grecia. S-a constatat că, pentru perioadele respective de cotizare, statul grec nu le acordă niciun drept marinarilor români, pentru că nu au un anumit număr de ani de cotizare. Trebuie găsită soluția legislativă pentru a asigura plata contribuțiilor de către armatori în România, direct sau prin agențiile de crewing", spune liderul de sindicat.
În 1997, la propunerea SLN, statul român a reglementat asigurarea pentru cazurile de neplată și de abandonare a navigatorilor. Măsura i-a inspirat și pe alții.
"După 20 de ani, la nivel mondial, a fost introdus un sistem de securitate financiară identic cu cel din legislația românească, propus de noi. A fost o necesitate, pe care noi am văzut-o de-acum două decenii. Începând din data de 18 ianuarie 2017, navigatorii din întreaga lume beneficiază de o dublă asigurare: din partea armatorului și din partea agenției de crewing. Când asigurarea de la navă nu se poate executa pentru că asigurato-rul nu e solvabil, se execută cea a agenției de crewing", precizează Adrian Mihălcioiu.
Navigatorii nesindicalizați sunt atenționați să se documenteze înainte de a pleca în voiaj în privința clubului de asigurare stipulat în contractul individual. Pentru a evita surprizele neplăcute, acesta trebuie să facă parte din lista celor 13 asiguratori agreați de Organizația Maritimă Internațională. Pentru lămuriri, marinarii pot apela, fără a avea niciun fel de obligații, la SLN.