Cazinoul Constanța, bântuit? Edificiul, ridicat pe mormintele ostașilor francezi morți de holeră

Faleza municipiului Constanța, loc de mândrie pentru localnici, nu a fost întotdeauna loc de promenadă. Din contră, în urmă cu un veac și jumătate locul era evitat, după ce în zonă au fost realizate gropi comune, unde au fost îngropați soldați francezi, răpuși de holeră. Osemintele acestora au fost dezgropate în momentul în care a fost construit Cazinoul Constanța. De altfel, cunoscătorii istoriei Constanței spun că vreme îndelungată lumea bună a orașului refuza să intre în Cazino, considerând că încă mai era bântuit de fantomele soldaților francezi morți.

În cartea "Constanța și Techirghiol", editată în 1924 - pusă la dispoziție de Traian Petcu, decanul de vârstă al atleților din Constanța - se descrie cum a ajuns țărmul Mării Negre să fie mormânt pentru soldații francezi, morți între anii 1854 - 1855.

Militarii au ajuns în Constanța în contextul războiului Crimeei, fără să-și bănuiască sfârșitul. "Turcia, dezorientată și îmbucățită, în urma atâtor înfrângeri, da tot mai înapoi în fața pornirii de cucerire a rușilor. Franța și Anglia, care erau mai legate ca interes de Orient, au făcut o coaliție, când au văzut că rușii încolțesc din nou pe turci și au declarat și ele război moscoviților, la 27 martie 1854, ca aliate ale Turciei. (…)

În vremea aceasta bântuia holera în porturile Europei: Marsilia, Piure, Constantinopol. Nu a trecut mult și holera s-a ivit și în trupele aliate de la Varna. Comandanții când văd amenințarea, se gândesc să schimbe locul contaminat și să pornească trupele într-un marș de recunoaștere prin Dobrogea", se descrie în sursa citată.

Așa se face că în Dobrogea au ajuns Spahii de Orient - un corp special, compus din aproximativ 2.500 de călăreți turci, condus de generalul Iusuf, chemat din Algeria și două diviziuni de soldați, "cu destinația de a se sprijini reciproc, pe toată linia de bătaie, dintre Varna, prin Mangalia și până la Constanța și cu paza drumului Silistra - Racova".

"Holera însă s-a ținut ca un blestem pe urma trupelor; le urmărea ca un păcat care nu iartă. Molima s-a cuibărit tot mai mult între soldați, până a zvâcnit ca un flagel distrugător", se mai amintește despre împrejurările ce au dus la pieirea a sute de militari.

Soldații francezi, răpuși de holeră

Odată instalați în Constanța, soldații mor pe capete. "Luptând cu toate nevoile și cu pustiul locurilor părăsite, coloana lui Espinasse ajunge la 28 iulie la Constanța și de acolo trece de se așează la Palaz, pe malul lacului Sut-Ghiol. Aici holera atinse 27 de oameni.

Generalul Iusuf care opera mai la nord cu sphiii lui, cu toate nenorocirile căzute asupra armatei, făcea minuni de vitejie. În câteva încăierări pe care le-au avut cu rușii, au făcut adevărate masacre în rândul dușmanilor. Au trebuit să intervină ofițerii francezi, ca să înduplece aprinderea maurului și a spahiilor și să-i oprească de-a înainta prea mult în goana rușilor.

Lupta de la Gargalâc a fost mai mult un măcel pentru cazaci. După o ploaie torențială, însă, care udă trupele asudate până la piele, holera se declară furioasă printre spahii", se mai menționează conform sursei citate.

Turcii au fost nevoiți să se retragă, iar în ajutorul lor au pornit și soldații francezi.

"Pe când, pe de altă parte, generalul Espinasse, își mobiliza forțele de la Palaz, ca să înainteze în ajutorul lui Iusuf, de odată 500 de soldați rămaseră căzuți la pământ ca trăsniți.

Holera venise ca un fulger asupra coloanei expediționare. Până seară, erau 150 morți și 350 în agonie; ziua de 30 iulie a fost fatală pentru armata franceză de la Palaz. (…) De la Constanța, bolnavii care scăpau cu viață erau îmbarcați pe vapor și duși la Varna. Foarte mulți francezi au murit însă la Constanța și-au fost înmormântați pe coasta mării, deasupra portului, unde se sfârșește bulevardul Elisabeta", se mai amintește în descrierea Constanței. Per total, au fost aproape 2.500 de morți, dintre care vreo 300 englezi. Iar o bună parte dintre ei au fost îngropați în zona falezei de astăzi. Osemintele le-au fost găsite când "s-a nivelat terenul în vederea clădirii actualului Cazino", de unde au fost mutate în Cimitirul Francez, iar ulterior în Cimitirul Central.

În urmă au rămas însă poveștile cu strigoi și fantome, vreme bună considerându-se că întreaga zonă, și în special Cazinoul erau bântuite de spiritele soldaților îngropați pe țărmul Constanței.