Constănţeanca Nicolle Pascal, o carieră pe mările şi oceanele lumii: "Fiecare voiaj a fost o oportunitate de a învăţa, de a creşte. Sacrificiul a meritat pe deplin!"

- Cine este doamna Nicolle Pascal şi cum de aţi ales cariera navigaţiei?

- Sunt absolventă a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, iar de-a lungul carierei mele pe mare, am navigat la diverse companii pe nave de tip Ro-ro pax, petroliere şi de transport croazieră.

Decizia de a urma o carieră în domeniu a fost determinată de iubirea mea pentru mare şi de visul de a deveni într-o zi căpitan. Cu toate acestea, pătrunderea în această lume ca femeie a venit cu un set propriu de provocări. Încă de la început, a trebuit să demonstrez că pot contribui la o industrie care a fost coloana vertebrală a comerţului mondial timp de secole.

Primul voiaj de cadet a fost în august 2008, după absolvirea primului an la academie. Din 2011 până în 2021, am navigat constant pe nave de croazieră, deţinând mai multe brevete: ofiţer punte maritim aspirant (iulie 2008), ofiţer punte pentru nave cu TB 500 sau mai mare (octombrie 2011), ofiţer punte secund pentru nave cu TB 3000 sau mai mare (august 2015), comandant pentru nave cu TB 3000 sau mai mare (februarie 2023).

- Bun, de la un tânăr şi promiţător absolvent de academie, la ditamai comandantul! Şi totuşi, aţi renunţat la navigat. De ce?

- Ultimul meu voiaj s-a încheiat în octombrie 2021, după mai bine de cinci ani în funcţia de chief mate (căpitan) la bordul navelor de croazieră. În acea toamnă, am debarcat din ultimul meu voiaj şi am decis să mă retrag din cariera de navigator pentru a-mi întemeia o familie.

- O decizie corectă, familia înainte de toate! Dar, să revenim: cum a fost viaţa petrecută pe mare, într-un domeniu în care activează preponderent bărbaţi? Cum a fost această provocare, mai ales în noul context, cu echipaje multietnice, educaţii şi civilizaţii diferite? V-aţi simţit vreodată discriminată, hărţuită sau - din contră! - favorizată în anumite situaţii?

- Reflectând asupra propriei mele cariere pe mare, îmi amintesc de primele zile la bordul navei, acum mai bine de un deceniu. Noţiunea de femeie la bordul navei a fost adesea întâmpinată cu superstiţii şi împotrivire. Pe atunci, prezenţa femeilor la bord era o raritate. În primele mele zile de cadet, îmi amintesc foarte bine sentimentul de izolare. Lipsa modelelor feminine şi a mentorilor a făcut dificilă depăşirea provocărilor unice cu care se confruntă femeile în această industrie. Cerinţele fizice ale muncii, perioadele lungi departe de casă şi nevoia de rezilienţă în faţa izolării au fost intensificate de presiunea suplimentară de a depăşi prejudecăţile de gen. 

Însă, aceste provocări au devenit şi cele mai mari surse de motivaţie ale mele. M-au împins să muncesc mai mult, să mă străduiesc pentru a obţine excelenţa şi să nu las niciodată ca genul meu să fie o scuză pentru ceva mai puţin bun. Cu timpul, am câştigat respectul colegilor mei şi am avansat în funcţie.

- Ce le recomandaţi tinerilor care vor să vă calce pe urme, în special fetelor? Ce calităţi ar trebui să aibă o femeie care doreşte să devină navigator?

- Le recomand tuturor să fie pregătiţi pentru un drum plin de provocări, dar şi de satisfacţii. Este foarte important să aibă o pasiune profundă pentru mare şi dorinţa de a învăţa şi de a se perfecţiona continuu. Curajul, perseverenţa şi rezilienţa sunt calităţi indispensabile pentru a reuşi într-o industrie predominant masculină. O femeie care doreşte să devină navigator trebuie să fie dispusă să îşi dovedească abilităţile prin muncă asiduă, să fie deschisă la noi experienţe şi să aibă o atitudine pozitivă, profesională, chiar şi în faţa obstacolelor. În plus, este important să aibă încredere în propriile forţe şi să nu lase prejudecăţile sau stereotipurile să le definească.

- Acum, privind înapoi, a meritat sacrificiul făcut? Pentru că cei mai frumoşi ani din viaţă i-aţi petrecut printre străini, pe mările şi oceanele lumii!

- Da, consider că sacrificiul a meritat pe deplin. Deşi am petrecut mulţi ani navigând şi am fost departe de familie şi prieteni, experienţele acumulate şi lecţiile învăţate sunt nepreţuite. Am avut privilegiul de a călători în multe colţuri ale lumii, de a întâlni şi cunoaşte oameni din diferite culturi şi de a-mi îndeplini visul de a deveni chief mate. Aceste realizări nu ar fi fost posibile fără sacrificii, dar satisfacţia de a-mi fi urmat pasiunea şi de a-mi fi atins obiectivele profesionale m-a recompensat din plin. În plus, fiecare provocare depăşită m-a făcut mai puternică şi m-a pregătit pentru următoarea etapă din viaţă.

- Cu ce vă ocupaţi în prezent? Cum vă percep actualii colegi, având în vedere plusul de experienţă pe care îl aveţi în portofoliu?

- În prezent, activez la Autoritatea Navală Română, ca ofiţer responsabil de coordonarea misiunilor SAR în cadrul MRCC Constanţa. În paralel, îmi exercit profesia de psiholog şi consilier pentru dezvoltare personală, având ca beneficiari navigatori şi membrii familiilor acestora.

În puţinul timp liber rămas, mă dedic propriei mele familii şi mentoratului cadeţilor şi femeilor navigator, prin intermediul unor organizaţii precum ForCadets şi Women Offshore.

Colegii mei sunt, de asemenea, profesionişti cu o vastă experienţă în domeniul maritim, astfel că împărtăşim aceleaşi valori şi înţelegem pe deplin provocările acestei industrii. 

- Bănuiesc că, pe mare, aţi câştigat bine. Cum a fost însă în ultimii ani, la uscat? Îşi preţuieşte România specialiştii în domeniul maritim?

- Da, din punct de vedere financiar, perioada petrecută pe mare a fost una satisfăcătoare, remuneraţia fiind pe măsura responsabilităţilor şi atribuţiilor funcţiei pe care am deţinut-o la bordul navei. Salariile reflectau complexitatea, responsabilitatea şi dedicarea necesare pentru a îndeplini cu succes fiecare rol.

De când am revenit la uscat, am constatat însă că remunerarea nu este pe măsura atribuţiilor şi responsabilităţilor deţinute. Este dezamăgitor să observ că România nu îşi valorifică la justa valoare specialiştii din domeniul maritim, o industrie care joacă un rol atât de important în economia ţării şi economia globală. Această situaţie ridică întrebări importante despre modul în care sunt trataţi profesioniştii noştri şi despre necesitatea unor măsuri care să asigure recunoaşterea şi susţinerea adecvată a celor care contribuie semnificativ la bunul mers al acestei industrii esenţiale.

- Dar, să încheiem într-o notă optimistă. Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, aţi mai alege navigaţia?

- Cu siguranţă, aş alege din nou navigaţia şi o carieră pe mare. Deşi a fost un drum plin de provocări şi sacrificii, experienţele trăite, cunoştinţele acumulate şi realizările profesionale obţinute mi-au oferit satisfacţii pe care puţine alte cariere le-ar putea egala. Fiecare voiaj a fost o oportunitate de a învăţa, de a creşte şi de a deschide calea şi pentru alte femei în această profesie. Navigaţia m-a format atât profesional, cât şi personal, oferindu-mi o perspectivă unică asupra lumii şi a vieţii.

- Doamna Nicolle Pascal, mult succes în activitate!

- Vă mulţumesc!