Florentin Sîrbu: „Piesele din muzeul nostru au etichete QR şi pot fi scanate cu telefonul mobil”

Începând cu data de 31 mai, conducerea Muzeului de Artă Populară Constanţa este asigurată de artistul plastic Florentin Marian Sîrbu, președintele filialei judeţene a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Acesta este absolvent al Facultății de Arte a Universității „Ovidius”, absolvent de master în cadrul Universității Naționale de Arte București, Facultatea de Arte Plastice Decorative și Design, secția Ceramică. În prezent este doctor în Arte Vizuale, obținându-și titlul de doctor la Universitatea Națională de Arte București. Despre provocările pe care le are de când a preluat „cârma” renumitei instituţii de cultură, planuri şi multe altele, am discutat cu actualul manager.

-Sunteți profesor universitar. A fost o provocare pentru dumneavoastră această numire în funcția de director al Muzeului de Artă Populară?

-Da, sigur. Pentru oricine ar fi la fel, mai ales că este un domeniu nou. Nu mai spun că vin după un fost director, care a lucrat o viață întreagă aici și a creat, practic, acest muzeu. Cu toate acestea, vă asigur că voi face absolut tot ce îmi stă în putinţă să promovez instituția cât mai bine.

-Domnule director, pe scurt, ce planuri aveţi în privința activității muzeului, în perioada următoare?

-În primul rând, vreau ca activitatea să devină mai dinamică, să organizăm mai multe evenimente, expoziții. Până acum, am avut expoziții foarte interesante, mari, cu piese de mare valoare şi ne-am bucurat să aducem artiști renumiţi din țară. Pe viitor, vom organiza ateliere de creație, atât cu adulți, cât și cu copii, de țesut, pictură pe sticlă, iconografie, păpuși din fire de ață, decor pe obiecte din ceramică. Începând cu luna septembrie, cred că vom avea în fiecare zi astfel de ateliere, în cadrul muzeului. Cel puțin la atelierul de țesut, cred că nu vom face față, la cât de multe cereri sunt. În plus, ne dorim să reluăm târgurile de meșteșugari. Minim 60-70 de meșteșugari să vină la târgurile pe care le vom organiza aici, la malul mării. În plus, ne-ar plăcea să organizăm ateliere de ceramică.

- De ce trebuie să vizităm muzeele? Ne pot inspira?

- Rolul cel mai important al muzeelor este acela de a se angaja în educația oamenilor. Practic, expozițiile din muzee transmit vizitatorilor interesul pentru studiul unei perioade de timp, al unei idei sau al unui exponat. Tocmai de aceea, este foarte important ca adulții să îi încurajeze pe cei mici să se apropie cât mai mult de spațiile culturale. Este nevoie ca ei să interacționeze cu ceilalți vizitatori, prin fluxul vizual, prin impresiile pe care exponatele le pot produce și nu numai.

-A mai achiziționat muzeul constănțean piese noi?

-De curând, am achiziționat de la meșterii populari câteva obiecte noi de suflat, dintre care amintim un tulnic. Muzeul nu avea așa ceva în colecție.

-Muzeul de Artă Populară este singurul din județul Constanța care are etichete QR la exponate.

-Da, de când sunt director, am etichetat tot muzeul, toate piesele din patrimoniu. Piesele au etichete QR, pot fi scanate cu telefonul mobil, fără nici o aplicație, cu camera foto, vizitatorii putând citi totul despre obiectul respectiv, în limba română sau limba engleză. Majoritatea muzeelor imprimă unele informații cu articole pentru educarea vizitatorilor, dar noi avem și ceva în plus aici.

-Care sunt cele mai valoroase piese pe care le adăposteşte instituţia, la acest moment?

-Toate piesele sunt valoroase. Muzeul nostru are o colecție foarte frumoasă. Îmi pare rău că publicul nu are acces să le vadă pe toate, dar voi face tot posibilul ca pe viitor oamenii să aibă acces nelimitat. Voi încerca să schimb periodic colecția permanentă, să rulăm piesele, pentru că oamenii vor diversificare, nu să vadă mereu acelaşi lucru.

-Când a apărut ideea de etnografie în Dobrogea?

-Ideea de etnografie este relativ recentă, datând din anii ’60, iniţiativa elaborării sale fiind legată de efortul unor colective din muzee, cum ar fi Muzeul Satului, Muzeul de Artă Populară Bucureşti, Muzeul „Brukental” Sibiu, animate de dorinţa întregirii hărţii etnografice a ţării cu singura pată albă existentă în spaţiul lor expoziţional, respectiv Dobrogea.

-Și în ce moment a devenit cercetarea etnografică o preocupare permanentă la Constanţa?

- Primele achiziţii, care datează din anii 1971-1972 erau făcute în afara unor criterii ştiinţifice de rigoare, întâmplător şi în grabă, urmărind achiziţionarea a tot ce se considera aparţinând trecutului (preluarea colecţiei a însemnat în fapt, doar 270 de piese, mai toate aparţinând turco-tătarilor). Implicarea propriu-zisă în cercetarea etnografică a Dobrogei s-a realizat în vara anului 1973, moment în care luând contact cu lumea satului, specialiștii noștri au deprins metode concrete de lucru, criteriile de selecţie fiind relevate direct de contactul cu materialul etnografic depistat.

-Ce ne puteți spune despre starea caselor strămutate din județul nostru?

-Vom face o vizită, cât de curând, la Dervent, unde avem o casă strămutată, dar nu știu în ce condiții s-a făcut, pentru că nu am găsit nici un contract de parteneriat/colaborator acolo, care să ateste implicarea Muzeului de Artă Populară în toată această poveste. Nu știu în ce stare se află, la acest moment, dar ne vom deplasa acolo pentru a verifica totul în teren.

-Se mai fac deplasări în satele dobrogene?

-Eu asta îmi doresc să facem pe viitor, nu să stăm pe scaune, în birou și să așteptăm vizitatorii. Vrem să avem acțiuni cât mai diversificate.

-Aveți personal suficient pentru aceste deplasări, astfel încât să rămână suficienți oameni și în muzeu?

- Avem nevoie de oameni. Cred că ne-ar mai trebui 6-7 persoane.

-Ce vechime are clădirea care găzduiește instituția de cultură constănțeană?

-Clădirea are o vechime de aproape 130 de ani și este o clădire reprezentativă pentru oraşul nostru. Construcţia cu subsol, parter, etaj şi mansardă a muzeului de pe bulevardul Tomis nr. 32 a fost realizată între anii 1894 - 1896, ca sediu al Primăriei oraşului Constanţa. La momentul respectiv, antreprenorul lucrărilor a fost numit Ştefan Pisculici, iar arhitect, Ion Socolescu. Inaugurarea a avut loc la data de 20 noiembrie 1896 şi, din acel moment, Primăria a funcţionat în această clădire până în anul 1906, când a fost înstrăinată Direcţiei de Poştă şi Telegraf.

-Mai are nevoie clădirea de lucrări de reabilitare?

-De curând, am făcut o rectificare de buget și trebuie să montăm urgent un sistem de purificare a aerului, pentru că este o umiditate foarte mare înăuntru, mai ales în sala unde avem icoanele pe lemn. Ploile au afectat de-a lungul timpului, podul, tavanul este infiltrat cu apă. Acum, așteptăm specialiștii să măsoare spațiile, să facă traseele şi vom rezolva şi această problemă.