Gheorghe Piperea, expert în insolvenţă, declaraţii la Constanţa: "Dacă o întreprindere nu merită să fie salvată, falimentul e bun, pentru a asana mediul de afaceri"
1977
Articole de la același autor
Gheorghe Piperea este o somitate în materie de drept. Fondator al societăţii de avocatură „Piperea & Asociaţii”, a fost pentru o scurtă perioadă judecător (1994-1996), iar din 1996 este membru al Baroului Bucureşti, fiind ales, în anul 2007, membru al Consiliului Baroului Bucureşti. Domeniile sale de specialitate sunt insolvenţa, societăţile comerciale, piaţa de capital, protecţia consumatorilor, dreptul transporturilor şi dreptul bancar.
Piperea este în acelaşi timp profesor de drept comercial şi dreptul transporturilor în cadrul cursurilor de licenţă de la Universitatea din Bucureşti, unde susţine şi cursul de dreptul falimentului din cadrul programului de studii masterale „Dreptul afacerilor”.
Joi, 27 aprilie, la sediul Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Gheorghe Piperea a participat la un seminar pe o temă extrem de interesantă pentru agenţii economici: „Insolvenţa partenerilor de afaceri. Cum o gestionăm în contextul economic actual”.
- Domnule Gheorghe Piperea, sunteţi prezent la Constanţa pentru a discuta cu agenţii economici locali pe baza unui subiect extrem de sensibil: insolvenţa. Aţi venit special pe litoral sau este vorba despre un circuit naţional?
- În primul rând, mă bucur să fiu prezent la Constanţa şi vreau să mulţumesc şi pe această cale Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură pentru oportunitatea pe care mi-a acordat-o, este un parteneriat pe care îl avem cu Camera de Comerţ şi Industrie a României. Constanţa este cel de-a doilea mare oraş din România, după Bucureşti, în care susţinem această conferinţă. Vom mai merge în Braşov, Timişoara şi Iaşi.
- Să trecem la „fapte”! Ce sfaturi le-aţi dat firmelor constănţene, cum trebuie să se comporte atunci când află că un partener de afaceri a intrat în insolvenţă?
- Insolvenţa este un fenomen natural, o lege a naturii, precum gravitaţia. Oricât te-ai opune, nu o poţi eluda. Ceea ce este important de făcut în momentul în care apare insolvenţa este să nu ne panicăm. Cea mai periculoasă stare de spirit în care te poţi afla în caz de insolvenţă este să te panichezi, să iei măsuri greşite, să opreşti spre exemplu un contract de teamă să nu se întâmple cine ştie ce efecte negative, sau dimpotrivă, să continui un contract ştiind totuşi că partenerul tău de afaceri este în dificultate şi urmează în câteva luni să intre în insolvenţă ori să fie deja în insolvenţă.
Important este să conştientizeze acest fenomen fără panică.
- Şi au firmele româneşti acest comportament?
- Din păcate, în România acest lucru nu prea se întâmplă. Senzaţia pe care o ai atunci când vorbeşti cu oameni de afaceri despre insolvenţă e că se dau înapoi rapid, au impresia că ei sunt în insolvenţă.
Este clar că oricine poate ajunge în insolvenţă, mai ales în situaţia de crize suprapuse în care ne aflăm, în vecinătatea unei zone de război.
Vorbim despre situaţia în care insolvenţa apare în cazul partenerilor de afaceri. O întreprindere nu există în eter, nu este precum o celulă unică într-un organism, este întotdeauna într-o relaţie prin raporturi juridice cu toate celelalte întreprinderi, ceea ce i se întâmplă unui comerciant sau mai multora va ajunge să te afecteze şi pe tine. Eşti o parte, o bucăţică dintr-un puzzle enorm, care se susţine doar pe relaţiile dintre comercianţi.
Este ca şi când te-ai afla într-un avion şi, pentru a ajunge la destinaţie, trebuie să respecţi toate regulile şi eventual să ajuţi şi pasagerul care are o problemă, să nu cumva să fie nevoie de o aterizare de urgenţă, şi numai în felul acesta se poate ajunge cu bine la destinaţie, cu avionul întreg şi toată lumea teafără, indiferent de turbulenţe.
- I se acordă insolvenţei importanţa cuvenită în mediul de afaceri românesc?
- Avem o problemă la acest capitol şi vă prezint următoarea situaţie. În anul 2021, cei de la BNR au făcut un studiu în legătură cu motivele pentru care întreprinderile au complicaţii, sunt în criză etc. Au fost identificate 11 motive, iar pe listă, insolvenţa figura abia pe locul 11. De parcă insolvenţa nu ar exista!
- Or fi fost probleme mai importante, mai complicate!
- Probabil că da, au primat costurile de producţie care cresc pe zi ce trece, lipsa forţei de muncă, legislaţia schimbătoare, dar daţi-mi vă rog voie să afirm că a pune insolvenţa pe locul 11 este o greşeală conceptuală. Mai mult, este rezultatul lipsei de informare şi tocmai acest lucru încerc eu să-l fac prin intermediul acestor seminarii, să umplu un pic din acest gol de informare a oamenilor de afaceri şi să le atrag atenţia că din insolvenţă se poate ajunge la nişte efecte bune, fie pentru că asiguri supravieţuirea unei întreprinderi, fie că scoţi întreprinderea respectivă din câmpul relaţiilor de afaceri. A păstra acolo o întreprindere fără niciun fel de şansă echivalează cu a cangrena un ţesut care necrozează şi conduce ulterior la colapsul total al sistemului.
- Se poate şi câştiga din insolvenţă?
- Culmea este că da, se poate şi câştiga, se poate face profit din insolvenţă. Daţi la o parte datoriile istorice care se plătesc cum se plătesc sau în procent de 30%, însă cel care continuă să facă afaceri cu o întreprindere care îşi poate dovedi viabilitatea după ce s-a pus sub protecţia tribunalului poate să şi câştige. Şi nu doar pentru că sunt contracte plătite cu prioritate, din sacul acela imens de bani, în care intră în permanenţă bani; ies înapoi bani dirijaţi acolo unde trebuie, cu condiţia să fie peticit sacul şi ţinut bine la gât.
În insolvenţă, categoric vei impune nişte preţuri, nişte câştiguri sau dimpotrivă, vei impune nişte discounturi. De ce? Pentru că situaţia e de asemenea natură încât să îţi permită să ai o poziţie bună de negociere. Ca să nu mai vorbesc de faptul că unele întreprinderi aflate în insolvenţă se pot salva printr-o preluare. Debitorul incompetent, infractor, fraudulos etc. e dat la o parte, dar întreprinderea poate fi salvată. Întreprinderea nu înseamnă numai patronul, înseamnă toţi acţionarii indirecţi, comunitatea locală, fisc, bănci, furnizori de utilităţi. Întreprinderea merită să fie salvată, respectiv nu merită. Dacă nu merită să fie salvată, falimentul este bun pentru a asana mediul de afaceri.
- Aţi folosit deja termenul de faliment, pe care doream să-l înaintez şi eu. Adeseori, insolvenţa este asociată cu falimentul. Să fie vorba numai de lipsă de informare, de educaţie financiară?
- Revin la sentimentul de panică amintit în debutul discuţiei noastre şi fac o comparaţie cu starea din pandemia Covid-19. Lumea s-a speriat, dar s-a văzut apoi că nu era niciun motiv de a ne teme mai mult decât de o gripă. La fel şi în cazul insolvenţei, este ca un virus care poate fi tratat.
Răspunzând punctual, să ştiţi că reacţia este destul de justificată, pentru că, în România, din diverse motive - obiective, subiective -, insolvenţa cam înseamnă faliment, se cam merge spre faliment. E un cerc vicios, oamenii nu au încredere că s-ar putea să iasă bine, se dau la o parte, în mod eronat. Se pierde o şansă de a salva o întreprindere şi laşi debitorul să obţină tot felul de avantaje nelegitime, neconcurenţiale, nejustificate din aceste falimente.
Să ştiţi că unele falimente sunt regizate, iar dacă tu, creditor, te dai la o parte, îl laşi pe respectivul să-şi facă de cap. Un comportament greşit!
- Domnule Piperea, mult succes în activitate!
- Vă mulţumesc!
XXX
Conferinţa „Insolvenţa partenerilor de afaceri. Cum o gestionăm în contextul economic actual” a fost organizată de Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură (CCINA) Constanţa şi SCA Piperea şi Asociaţii, în parteneriat cu Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). Alături de Gheorghe Piperea, partener coordonator Piperea şi Asociaţii şi RomInsolv, s-a aflat o echipă de specialişti în domeniu, alcătuită din Florian Mateiţă - partener RomInsolv SPRL, Mircea Deaconu - partener RomInsolv, Irina Sorescu - partener Piperea şi Asociaţii şi Cătălina Taşcă - avocat senior Piperea şi Asociaţii.
Piperea este în acelaşi timp profesor de drept comercial şi dreptul transporturilor în cadrul cursurilor de licenţă de la Universitatea din Bucureşti, unde susţine şi cursul de dreptul falimentului din cadrul programului de studii masterale „Dreptul afacerilor”.
Joi, 27 aprilie, la sediul Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Gheorghe Piperea a participat la un seminar pe o temă extrem de interesantă pentru agenţii economici: „Insolvenţa partenerilor de afaceri. Cum o gestionăm în contextul economic actual”.
- Domnule Gheorghe Piperea, sunteţi prezent la Constanţa pentru a discuta cu agenţii economici locali pe baza unui subiect extrem de sensibil: insolvenţa. Aţi venit special pe litoral sau este vorba despre un circuit naţional?
- În primul rând, mă bucur să fiu prezent la Constanţa şi vreau să mulţumesc şi pe această cale Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură pentru oportunitatea pe care mi-a acordat-o, este un parteneriat pe care îl avem cu Camera de Comerţ şi Industrie a României. Constanţa este cel de-a doilea mare oraş din România, după Bucureşti, în care susţinem această conferinţă. Vom mai merge în Braşov, Timişoara şi Iaşi.
- Să trecem la „fapte”! Ce sfaturi le-aţi dat firmelor constănţene, cum trebuie să se comporte atunci când află că un partener de afaceri a intrat în insolvenţă?
- Insolvenţa este un fenomen natural, o lege a naturii, precum gravitaţia. Oricât te-ai opune, nu o poţi eluda. Ceea ce este important de făcut în momentul în care apare insolvenţa este să nu ne panicăm. Cea mai periculoasă stare de spirit în care te poţi afla în caz de insolvenţă este să te panichezi, să iei măsuri greşite, să opreşti spre exemplu un contract de teamă să nu se întâmple cine ştie ce efecte negative, sau dimpotrivă, să continui un contract ştiind totuşi că partenerul tău de afaceri este în dificultate şi urmează în câteva luni să intre în insolvenţă ori să fie deja în insolvenţă.
Important este să conştientizeze acest fenomen fără panică.
- Şi au firmele româneşti acest comportament?
- Din păcate, în România acest lucru nu prea se întâmplă. Senzaţia pe care o ai atunci când vorbeşti cu oameni de afaceri despre insolvenţă e că se dau înapoi rapid, au impresia că ei sunt în insolvenţă.
Este clar că oricine poate ajunge în insolvenţă, mai ales în situaţia de crize suprapuse în care ne aflăm, în vecinătatea unei zone de război.
Vorbim despre situaţia în care insolvenţa apare în cazul partenerilor de afaceri. O întreprindere nu există în eter, nu este precum o celulă unică într-un organism, este întotdeauna într-o relaţie prin raporturi juridice cu toate celelalte întreprinderi, ceea ce i se întâmplă unui comerciant sau mai multora va ajunge să te afecteze şi pe tine. Eşti o parte, o bucăţică dintr-un puzzle enorm, care se susţine doar pe relaţiile dintre comercianţi.
Este ca şi când te-ai afla într-un avion şi, pentru a ajunge la destinaţie, trebuie să respecţi toate regulile şi eventual să ajuţi şi pasagerul care are o problemă, să nu cumva să fie nevoie de o aterizare de urgenţă, şi numai în felul acesta se poate ajunge cu bine la destinaţie, cu avionul întreg şi toată lumea teafără, indiferent de turbulenţe.
- I se acordă insolvenţei importanţa cuvenită în mediul de afaceri românesc?
- Avem o problemă la acest capitol şi vă prezint următoarea situaţie. În anul 2021, cei de la BNR au făcut un studiu în legătură cu motivele pentru care întreprinderile au complicaţii, sunt în criză etc. Au fost identificate 11 motive, iar pe listă, insolvenţa figura abia pe locul 11. De parcă insolvenţa nu ar exista!
- Or fi fost probleme mai importante, mai complicate!
- Probabil că da, au primat costurile de producţie care cresc pe zi ce trece, lipsa forţei de muncă, legislaţia schimbătoare, dar daţi-mi vă rog voie să afirm că a pune insolvenţa pe locul 11 este o greşeală conceptuală. Mai mult, este rezultatul lipsei de informare şi tocmai acest lucru încerc eu să-l fac prin intermediul acestor seminarii, să umplu un pic din acest gol de informare a oamenilor de afaceri şi să le atrag atenţia că din insolvenţă se poate ajunge la nişte efecte bune, fie pentru că asiguri supravieţuirea unei întreprinderi, fie că scoţi întreprinderea respectivă din câmpul relaţiilor de afaceri. A păstra acolo o întreprindere fără niciun fel de şansă echivalează cu a cangrena un ţesut care necrozează şi conduce ulterior la colapsul total al sistemului.
- Se poate şi câştiga din insolvenţă?
- Culmea este că da, se poate şi câştiga, se poate face profit din insolvenţă. Daţi la o parte datoriile istorice care se plătesc cum se plătesc sau în procent de 30%, însă cel care continuă să facă afaceri cu o întreprindere care îşi poate dovedi viabilitatea după ce s-a pus sub protecţia tribunalului poate să şi câştige. Şi nu doar pentru că sunt contracte plătite cu prioritate, din sacul acela imens de bani, în care intră în permanenţă bani; ies înapoi bani dirijaţi acolo unde trebuie, cu condiţia să fie peticit sacul şi ţinut bine la gât.
În insolvenţă, categoric vei impune nişte preţuri, nişte câştiguri sau dimpotrivă, vei impune nişte discounturi. De ce? Pentru că situaţia e de asemenea natură încât să îţi permită să ai o poziţie bună de negociere. Ca să nu mai vorbesc de faptul că unele întreprinderi aflate în insolvenţă se pot salva printr-o preluare. Debitorul incompetent, infractor, fraudulos etc. e dat la o parte, dar întreprinderea poate fi salvată. Întreprinderea nu înseamnă numai patronul, înseamnă toţi acţionarii indirecţi, comunitatea locală, fisc, bănci, furnizori de utilităţi. Întreprinderea merită să fie salvată, respectiv nu merită. Dacă nu merită să fie salvată, falimentul este bun pentru a asana mediul de afaceri.
- Aţi folosit deja termenul de faliment, pe care doream să-l înaintez şi eu. Adeseori, insolvenţa este asociată cu falimentul. Să fie vorba numai de lipsă de informare, de educaţie financiară?
- Revin la sentimentul de panică amintit în debutul discuţiei noastre şi fac o comparaţie cu starea din pandemia Covid-19. Lumea s-a speriat, dar s-a văzut apoi că nu era niciun motiv de a ne teme mai mult decât de o gripă. La fel şi în cazul insolvenţei, este ca un virus care poate fi tratat.
Răspunzând punctual, să ştiţi că reacţia este destul de justificată, pentru că, în România, din diverse motive - obiective, subiective -, insolvenţa cam înseamnă faliment, se cam merge spre faliment. E un cerc vicios, oamenii nu au încredere că s-ar putea să iasă bine, se dau la o parte, în mod eronat. Se pierde o şansă de a salva o întreprindere şi laşi debitorul să obţină tot felul de avantaje nelegitime, neconcurenţiale, nejustificate din aceste falimente.
Să ştiţi că unele falimente sunt regizate, iar dacă tu, creditor, te dai la o parte, îl laşi pe respectivul să-şi facă de cap. Un comportament greşit!
- Domnule Piperea, mult succes în activitate!
- Vă mulţumesc!
XXX
Conferinţa „Insolvenţa partenerilor de afaceri. Cum o gestionăm în contextul economic actual” a fost organizată de Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură (CCINA) Constanţa şi SCA Piperea şi Asociaţii, în parteneriat cu Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). Alături de Gheorghe Piperea, partener coordonator Piperea şi Asociaţii şi RomInsolv, s-a aflat o echipă de specialişti în domeniu, alcătuită din Florian Mateiţă - partener RomInsolv SPRL, Mircea Deaconu - partener RomInsolv, Irina Sorescu - partener Piperea şi Asociaţii şi Cătălina Taşcă - avocat senior Piperea şi Asociaţii.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 21 Aprilie 2023
Vineri, 14 Aprilie 2023
Vineri, 07 Aprilie 2023
Marţi, 04 Aprilie 2023
Vineri, 31 Martie 2023
Vineri, 17 Martie 2023
Vineri, 10 Martie 2023
Vineri, 03 Martie 2023
