Mariea Petcu Chioibaş rupe din viață instantanee şi fragmentează vizibilul în cadre cinematografice

15069

Articole de la același autor

Începând cu finele lunii august și până pe 25 septembrie, Muzeul de Artă din Constanța găzduiește expoziția „Translucid” a artistei Mariea Petcu Chioibaş, care surprinde publicul cu fiecare lucrare pe care o realizează şi impresionează cu imprevizibilele sale interpretări. Desenul său este motivat mereu de un mobil formal explicit, chiar și în compozițiile în care viziunea artistei pare să răstoarne rigoarea construcției. Practic, susţin criticii, graficiana rupe din viață instantanee şi fragmentează vizibilul în cadre cinematografice. Despre concepţiile sale asupra artei, intensități tonale şi multe altele, am discutat cu expozanta acestor minunate lucrări.





-Înainte de toate, haideţi să le spunem cititorilor noştri cine este Mariea Petcu Chioibaş.

- Sunt artist vizual, absolventă a Academiei Naționale de Artă 1992, secția Grafică, la profesorii Octav Grigorescu și Mircia Dumitrescu. De asemenea, din anul 1993, sunt membră a Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din România, filiala Grafică, dar şi profesor, din anul 2004.



-De când aţi început să lucraţi? Când a apărut dragostea pentru artă?


- Am fost elevă la Liceul de Arte Plastice din Constanța, între anii 1975 -1980. Eram în clasa a X-a, când multe licee de artă din țară s-au desființat și am fost nevoită (dorind să studiez în continuare la un liceu cu profil artistic) să dau examen pentru clasa a XI-a la București, la Liceul de Artă „N. Tonitza”. În primii ani de școală aveam talent, ca mulți alți copii la vârsta aceea, şi a fost o ambiție a părinților mei să merg în Constanța, la acest liceu. Nu a fost ușor în acei ani, au fost câteva formalități, eu fiind născută în Tulcea și era destul de dificil să pleci dintr-un județ în altul.



-Care a fost momentul în care v-ați dat seama că acesta este drumul pe care trebuie să mergeți în viață?

-Am conștientizat că acesta este drumul meu, în liceu mai exact când am ajuns în București. Îmi plăcea să dau importanță la toate disciplinele, bineînțeles că aveam și unele preferințe, una dintre ele fiind matematica. De aceea, am și dat prima dată la Arhitectură, pentru că îmi plăceau ambele, și desenul, îmbinându-se armonios. Fiind concurența foarte mare, nu am fost admisă și în următorul an m-am pregătit pentru Grafică.

-Cât timp petreceţi pe zi în atelierul de creaţie?

-Investesc destul timp zilnic, în atelierul personal și în atelierul școlii, alături de elevii mei. Este o încărcătură/ stimulare reciprocă. O stare transmisă, ideală pentru actul creației. Timpul alocat unei lucrări depinde de tema și de suportul ales, de maniera de lucru pe care mi-o doresc, de dimensiunile suportului. Uneori, realizez o lucrare într-un timp scurt, alteori este nevoie de timp mai mare de gândire, de execuție, de reveniri, îmbunătățiri, depinde și de starea/ dispoziția pe care o am în ziua respectivă. Apar și nemulțumirile, frământările.....



-Doamna Mariea, este suficient doar să ai talent? De ce grafică și nu pictură?

-Să ai talent este un dar de la Dumnezeu, dar acesta trebuie prelucrat, educat în timp, lucru ce necesită mult exercițiu, pasiune. Mi-am dorit să fac Grafică și la facultate, deoarece îmi plăcea mult să desenez, folosind diferite instrumente și tehnici de lucru, pe hârtie de calitate. Folosesc cel mai mult tehnica acuarelei, pe care de câțiva ani o folosesc și pe pânză, preparată special pentru această tehnică, pe care o combin de multe ori cu transparențe suprapuse de culori acrilice. Acuarela solicită o mare precizie a execuției, tușele sunt spontane, nu necesită multe reveniri, uneori aproape deloc.



- Lucrările dumneavoastră sunt inspirate de locurile natale, de trăiri, de amintirile alături de familie.

-Da. În principiu, îmi propun un itinerariu artistic divers, din punct de vedere tematic, cât și stilistic. Subiectele preferate sunt acoperișurile și zidurile, ferestrele, fizionomiile oamenilor și copiilor, cocoșul stilizat...

Motivele din universul tradițional sunt aduse în prim planul compoziției, le refac organizând subtil spațiile albe în cuprinsul lucrării.

-Care este paleta cromatică folosită în lucrările dumneavoastră?

-Folosesc dintotdeauna o paletă cromatică reținută la tonuri subtile, monocromii cu accente vagi de altă culoare. Subiectele alese din lumea satului, de fiecare dată le-am reprezentat într-o manieră modernă, cu suprafețe generoase, forme deschise, simple și păstrând mult din albul hârtiei. Îmi place să transmit sentimente plăcute privitorului, să pot să-l rețin în fața lucrărilor câteva momente, să se regăsească într-una dintre ele revenind la anii frumoși ai copilăriei.



-Ce doriți să transmiteți prin ceea ce faceți?

-Lucrările fiecărui artist sunt unice, am trăit în timpuri și locuri diferite, cu studii diferite, sunt abordări și stiluri personale. Eu îmi doresc să redau în lucrările mele misterul și frumusețea lumii, să surprind de fiecare dată cu imprevizibile interpretări, să încânt privitorul cu ceva nou, să nu intervină monotonia în ceea ce realizez. Tematica inspirată din natură și din lumea satului natal conferă originalitate viziunii mele artistice.

-Faceți parte dintr-o familie de artiști. Cum se îmbină viața de familie cu arta?

-Adevărat. Suntem o familie de artiști și avem preocupări și gusturi asemănătoare. Deci, am înțelegerea și susținerea ideală în tot ceea ce doresc să realizez. Prin artă, prin ceea ce realizăm, ne prezentăm celor din jur: este un dialog vizual pe care îl avem cu privitorul, care vrea să ne cunoască și să ne înțeleagă sentimentele. Artistul își dorește să încânte de fiecare dată...



-Sunteți curator al Bienalei de Acuarelă. Mai organizați acest eveniment?

-Am organizat Bienala de Acuarelă, cu sprijinul acordat de UAP din România și filiala Grafică București. A fost o provocare pentru mulți artiști, cu diferite specializări, pentru cei care nu lucrau frecvent în această tehnică. Îmi doresc și pe viitor să mai organizez această Bienală, adresându-mă strict celor care folosesc cu știință și cu măiestrie această tehnică.

-Ați obținut, de-a lungul timpului, numeroase premii. Care au fost cele mai importante?

-Am obținut distincții importante, acordate de Uniunea Artiștilor Plastici din România sau de alte instituții culturale, la diferite expoziții, saloane municipale sau naționale, dar cel mai important pentru mine este Premiul I, la Concursul Internațional „Sinaide Ghi” obţinut în Italia, în 1996. Am participat la festivitatea de premiere însoțită de distinsa doamnă prof. acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga, director al Academiei Române din Roma. și de domnul atașat cultural Șerban Stati, ulterior ambasadorul României la Roma. În urma acestei importante distincții, am fost invitată la Bursă, în același an, de Academia Română din Roma.





Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4486 secunde