Preotul Ghenadie Mogoi a lăsat Bucureştiul pentru un loc sălbatic, dar plin de spiritualitate

25228
1

Articole de la același autor

Protosinghelul Ghenadie Mogoi este preot slujitor şi duhovnic la Mănăstirea Sf. Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou din comuna Târguşor, judeţul Constanţa. Aici, el slujeşte, îi ascultă pe enoriaşi, le vorbeşte despre Dumnezeu şi credinţă şi le dă mereu sfaturi valoroase. Despre minunile petrecute în viaţa credincioşilor, despre acest loc minunat, ortodoxie şi Cel de Sus, veţi afla în interviul de mai jos.





- Părinte protosinghel Ghenadie Mogoi, povestiți-ne, pe scurt, despre viața dumneavoastră. Când l-ați cunoscut pe Dumnezeu?

-Sunt născut în București, iar o parte din copilărie am stat la bloc, dar fiind o familie numeroasă ne-am mutat la curte, în casa bunicilor. Eram foarte năzdrăvan, uneori le făceam probleme părinților, dar prin bunica mea, Rada Moraru, și prin nașa mea de botez am început să merg la biserică și încet, încet, m-am cumințit. Am urmat școala generală în cartierul Lacul Tei, împreună cu fratele meu geamăn, apoi am urmat doi ani de liceu la Matematică-Informatică. Eu mi-am urmat visul de a aprofunda studiul religios și am venit la seminarul din Constanța. La părinții mei suntem șase frați, patru băieți și două fete. Din povestirile bunicii, credința era o tradiție vie: se țineau sărbătorile, posturile... Mama, când era mică, a cântat în corul bisericii, tăiau pasca de Paști, dar cu timpul, problemele vieții cotidiene le-au rărit mersul la biserică.

-Când ați luat decizia de a deveni preot duhovnic la mănăstirea Sf. Dionisie Exiguul și Sf. Efrem cel Nou?

-De mic copil, mergând la biserică am văzut ritualul liturgic și ce făceau preoții în altar, mi-a plăcut și am început să fac, la mine acasă, un altăraș cu icoane, candelă și pe cât puteam eu, în mintea mea de copil, mă rugam și făceam ce fac preoții. Decizia de a veni aici ca preot și duhovnic a fost, în primul rând, pronia lui Dumnezeu. Cunoscând-o la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în Constanța, pe maica Evghenia, m-a propus la IPS Teodosie și la vârsta de 21 de ani am fost hirotonit preot și trimis la această mănăstire.



-De ce ați decis să mergeți pe acest drum? Și de ce ați ales Gura Dobrogei, având în vedere că este un loc sălbatic, fără un drum accesibil?


-În alegerea vieții monahale au fost mai mulți factori: cunoștințe de la biserică, viețile citite ale sfinților călugări și evlavia mea față de Dumnezeu. Venirea mea aici, în rezervația naturală Gura Dobrogei, a fost o pronie a lui Dumnezeu, împreună cu maica stareță Evghenia Arău, am căutat în multe locuri teren pentru a ridica această mănăstire, dar am ales această locație, în partea centrală a Dobrogei. Monahii întotdeauna au căutat locuri mai singuratice, ca să le îndulcească ei cu rugăciunea, ca să le facă oaze de spiritualitate. Drumul este mai anevoios până la mănăstire, dar așa este și viața: întâmpini gropi, poduri, greutăți, până să ajungi la Dumnezeu.



-Ce poveste se ascunde în spatele părintelui Ghenadie?

-Numele meu pus de nași la botez este Gabriel, din tunderea în monahism este Ghenadie. Originea lui vine din limba greacă și înseamnă nobil, curajos. Mi-a fost pus la călugărie de către IPS Teodosie, fără ca eu să am vreo intervenție, așa a fost voia lui Dumnezeu.



-Există vreo legătură duhovnicească între dumneavoastră şi Sf. Dionisie Exiguul?


-În 2007, pe dealul Patriarhiei Române din București, la canonizarea Sf. Cuv. Dionisie Exiguul am fost de față și am ascultat Tomosul Sinodal și am fost impresionat de viața acestui sfânt. Ulterior, biserica unde am fost eu botezat, Parohia Sf. Treime - Tei, a primit hramul Sf. Dionisie Exiguul. Venirea mea în Dobrogea a fost pe 1 septembrie 2009 - ziua de pomenire a Sf. Dionisie Exiguul. Am terminat studiile la Seminarul „Sf. Dionisie Exiguul”, am slujit cele 40 de liturghii de după hirotonie întru preot, în paraclisul arhiepiscopal, care stă sub ocrotirea Sf. Dionisie Exiguul, și slujesc la Mănăstirea Sf. Dionisie Exiguul. Deci, aproape toată viața am fost urmărit și ales de Sf. Dionisie.



-De ce se spune că în acest loc se întâmplă minuni? Despre ce minuni este vorba?

-Tot locul acesta este o minune. În Dobrogea vezi, de multe ori, numai câmpie și parcuri de eoliene şi dintr-o dată dai de această oază de verdeață, pe valea pârâului Visterna, aproape de ruinele cetății Ester (sec. V). Izvorul Sf. Dionisie Exiguul se află în curtea mănăstirii, dar cel ce face minunile prezente în mijlocul nostru este Sf. Efrem cel Nou, care este grabnic ajutător și făcător de minuni, unde mulți oameni au fost ajutați după ce s-au închinat la racla cu moaștele și veșmintele sfântului.



-Vă este trecut pragul de mulți enoriași? Ce speră să găsească acești oameni la Gura Dobrogei?


-Cei ce vin la mănăstirea noastră caută ajutor în problemele lor și doresc să găsească alinare la ele. Trăind în secolul vitezei, când totul este pe grabă, oamenii vor să fie ajutați acum, or, sfântul Efrem este numit simbolic „O Aghios Astrapis”, adică sfântul fulger, care te ajută fulgerător de repede.

-Trăiți într-o pădure izolată. Este greu?

-Venirea noastră aici a fost un șoc, pentru că am auzit șacali, animale sălbatice, noi de la oraș, nefamiliarizați cu așa ceva, ne-am cam speriat. Și cum obișnuința este a doua natură, am învățat să trăim cu mediul înconjurător. Acum a devenit o minune și o încântare să trăiești în locul acesta. În cele două luni de pandemie am văzut cum animalele sălbatice și-au redobândit spațiul întreg al rezervației: am văzut căprioare, iepuri, arici, porci mistreți, vulpi și ne-am mirat de fauna bogată a Dobrogei.



-Vă sperie ceva în această viață?


-Orice om are temerile sale personale. Îmi sunt dragi părinții, frații, prietenii și vreau să-i știu sănătoși. Pentru viața mea nu-mi este frică, pentru că sunt în mâinile lui Dumnezeu.





-Ce ne puteți spune despre izvorul Sf. Dionisie? Mai există manuscrisele sau scrierile acestuia?

-Ajungând noi în acest loc, nu știam ce bogăție ascunde. Timpul a dezvăluit acest mister despre izvor. Se pare că Sf. Dionisie a trăit pe locurile acestea, pentru că din cele relatate de bătrâni, turcii se adăpau din acest izvor, aromânii, când au fost aduși aici din Cadrilater, își spălau lâna aici (la izvorul lui Dionisie) și realmente este singurul lucru care ne-a mai rămas de la Sf. Dionisie Exiguul. Acest sfânt străromân din Scythia Minor a fost un om ilustru pentru vremurile lui, cunoștea foarte bine cele două limbi de circulație, greacă și latină. Tot el a tradus cele patru Sinoade Ecumenice ce s-au ținut până la el şi a fost secretar la nouă Papi de la Roma și a calculat era creștină. Suntem în anul 2024 datorită lui. Exiguul înseamnă cel smerit sau cel mai mic dintre toți. Arhiepiscopia Tomisului a descoperit în marile arhive din Italia și din lume o adevărată bogăție de manuscrise și scrieri ce poartă semnătura sfântului Dionisie, acestea fiind peste o mie de volume.

-Mai aveți spre închinare icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, adusă de la Muntele Athos?

-Da! Aceasta este cea mai mare bogăție a mănăstirii noastre. Originalul se află la mănăstirea Dohiariu, din muntele Athos, iar aceasta la care noi ne închinăm este o copie. A devenit o tradiție ca oamenii ce vin la mănăstirea noastră să scrie pe o bucățică de hârtie dorințele și problemele lor și să așeze la icoană, după tradiția grecească, acele plăcuțe cu diferite dorințe, ca Maica Domnului, fiind cea Grabnic Ascultătoare, să le asculte doleanțele și nu puțini sunt cei care vin și ne povestesc că rugăciunile le-au fost ascultate.





Comentează știrea

Elena Croitoru
2 martie
Binecuvântare

Am trait minunea grabnică a acestui Sfânt în acest lăcaș binecuvantat. În timpul construirii a acestui lăcaș Sfânt, erau puțini enoriași dar, după scurt timp eram din ce în ce mai mulți. Acum de multe ori biserica este neîncăpătoare, iar curtea este plină. Acolo ne simțim cu sufletul liber și binecuvantat, loc în care ne incarcam bateriile sufletului.

Pagina a fost generata in 0.3857 secunde