Prof. Vasile Nicoară demontează "temerea celor mai mulți că ar putea fi denaturată selecția elitelor"
Articole de la același autor
- Care a fost reacția conducerii Alianței Colegiilor Centenare la prevederile cu privire la selecția unei elite?
- De ani de zile, conducerea Alianței Colegiilor Centenare militează pentru o serie de prevederi din viitoarea lege, care să confere o substanță mai consistentă activității didactice din colegiile naționale. De ce doar cele centenare? Pentru că s-a mers pe ideea că 100 de ani constituie o vârstă respectabilă pentru licee în România, care poartă o tradiție de la început de secol XX, când școala a fost foarte riguroasă, iar absolvirea liceului era o treaptă superioară de învățământ de calitate. Apoi, desfășurându-ne activitatea pentru obiective comune, am avut în vedere și prestigiul pe care l-au dobândit prin tradiție, prin contribuție la dezvoltarea elitei naționale liceele respective și am solicitat patronatul Casei Regale. Încă de la început s-au conturat niște obiective comune, care se subscriu principiului valoric, la scara timpului și societății în care trăim, să menținem nivelul de elită intelectuală, de elită didactică, în formarea păturii culturale a națiunii, pentru că asta au și făcut de-a lungul timpului aceste școli.
- Păi avem 41 de județe și niște sectoare ale capitalei. Dacă plecăm de la premisa, grosso modo, că în fiecare județ avem două-trei astfel de licee de mare tradiție și valoare, ajungem la concluzia că este o rețea suficient de consistentă, dar și de reprezentativă, care poate să primească prin lege niște caracteristici și niște specificități. Dintre ele, cele mai necesare introducerii principiului calității, al meritocrației sunt selectarea profesorilor și selectarea elevilor. Atât timp cât această selecție se face într-o plajă medie, avem o structură mediocră a pretențiilor în selecție și alterată, așa cum se știe, de presiunea pe care au creat-o notele asupra admiterii în liceu, și de aici diluarea notării. La care se adaugă fragilitatea copiilor într-o societate mai alienată, mai angoasată, supusă acestui stres cu care încă noi nu ne-am obișnuit. Chiar nici noi, adulții din celălalt regim, care aveam stresul dictaturii. Eh, această fragilitate coroborată cu modificări venite prin pandemie, în care le dublăm notele, acceptăm să nu-și deschidă camera numai să fie prezenți... toate aceste diluări ale actului didactic grevează și asupra elitei.
- Totuși, se constată o reacție de respingere a acestei selecții...
- Nu înțeleg de ce există o reacție de respingere, din partea multora, a dreptului câtorva școli, 80-100 din cele 1.200 câte există în România, să-și organizeze aceste concursuri.
- Însă ele vin și pe fondul unei tradiții consacrate de generații.
- Tocmai de aceea, ca să dezvoltăm o școală de elită și să menținem tradiția trebuie să ridicăm și statutul profesorului. Cum îl ridicăm? Numai prin creșterea salariului? NU! Banii, oricât de mulți ar fi, nu vor compensa calitățile umane esențiale meseriei. Și mai ales trebuie să creștem respectul public pentru această funcție. Când profesorul X din liceul Y, ambii extrem de cunoscuți, va fi autorul unor subiecte serioase și apoi profesorul care va lucra patru ani în liceu cu copiii selectați prezintă o garanție, atunci prestigiul ambilor va fi înzecit. Autoritatea profesorului va fi și mai mult recunoscută. La fel va fi cunoscută și autoritatea unei comisii care creează subiecte.
- Am experiența acestei școli de 20 de ani și sigur că or fi fost exemple de oameni nemulțumiți, dar nu găsim exemple concludente în care să spună un copil foarte bun că nu a reușit să facă subiectele, pentru că i-au depășit puterile. Ci, eventual, nu a avut rezistența psihică la dificultatea emoțională a examenului.
- Nu considerați că 90% din cifra de școlarizare este prea mare pentru ocuparea doar pe bază de concurs propriu?
- Sincer, aici și între noi sunt diferențieri de părere. Un coleg de la Cluj vorbea de 75%. Pot fi procente diferite. Cât despre opinia părinților, cei care aspiră ca fiul/fiica lor să intre la „Ovidius” sau „Mircea”, ori intră printr-un examen dat la liceu, ori prin evaluare națională, elevul trebuie să aibă un anumit nivel de pregătire. Eu îi ofer șansa de a da un examen ca să ocupe niște locuri prin subiectele create de școală și, în cazul în care, din motive strict separate de calitatea pregătirii lui – că a fost bolnav, a greșit stupid –, mai are o șansă ca pe celelalte locuri să meargă la Evaluarea Națională, deci, îi cresc șansele, nu i le reduc.
- Venim cu propunerea selectării, distinct, a cadrelor didactice la colegii, asumându-ne chiar și o perioadă de probă. E absolut necesar să îmbunătățim și selecția, și statutul profesorilor în colegii. O măsură care va ajuta și învățământul rural, în mare măsură, și posibilitatea selectării unor oameni adecvați pentru specializări, va fi oportunitatea titularizării pe fragmente de normă. De asemenea, ne interesează creșterea procentului de curriculum la dispoziția școlii. S-a creat ca școală-pilot posibilitatea modulării disciplinelor, însă este un sistem foarte dificil de transpus în practică.
Comentează știrea
cat de corecta a fost admiterea la clasa a V-a la un liceu de prestigiu din Cta la care, surprinzator, ultima nota de admitere o aveau peste 20 de elevi...astfel, s-a mai creat o clasa... chiar nu stie / spune nimeni cum , la cate un concurs de mate / romana, colcaie profii de la unele licee de top, pentru a verifica notele / topul elevilor? sau subiecte / bareme gresite...facute de profi din top...
elevii buni, furați de liceele particulare lasă locuri neocupate la prima repartiție. La etapa a doua se întâmplă ce s.a intamplat anul trecut pentru ca: 1. la școli, deși există o comisie de admitere care este plătită, aceasta "isi bagă picioarele " și nu consiliaza părinții și elevii; 2.dirigintii "isi bagă picioarele" și nu verifică, cu fiecare părinte în parte,codurile trecute pe fișă.