Profesorul Paul Neagu, specialist de top al bobului românesc:

"Trebuie să investim în copii şi să avem răbdare, rezultatele nu pot să apară peste noapte!"

1395

Articole de la același autor

Profesorul Paul Neagu este un nume important în lumea sporturilor de iarnă nu numai din România, ci din întreaga Europă. Născut la Constanţa, însă plecat în urmă cu aproape patru decenii în Germania, tehnicianul a devenit un specialist de top al bobului şi a creat ulterior un club de specialitate şi în municipiul de la malul mării.

Despre sportivele pe care le pregăteşte, perspective şi competiţii, în interviul de mai jos, acord în exclusivitate, la puţin timp după revenirea de la Câmpulung Muscel, unde s-au dat normele de control pentru constituirea lotului naţional de bob al României.




- Bună dimineaţa, domnule profesor! Ce faceţi, v-aţi „activat”, aţi demarat programul zilei, aveţi timp pentru un interviu?


- Bună dimineaţa, domnule ziarist! Da, ne-am început programul, fetele deja lucrează în sala de forţă, dar ne facem, bineînţeles, timp pentru dialogul cu presa. Tocmai am revenit de la Câmpulung Muscel, de la normele de control, cu veşti foarte bune. După două runde de teste dure, sportiva Andreea Grecu a câştigat la piloţi, iar Antonia Maliţa, la împingătoare, coechipiera Andreei. Cu aceste rezultate, fetele au confirmat că sunt, la acest moment, cele mai bune sportive în probele de bob două persoane şi monobob.



- Ţinând cont de valoarea şi palmaresul Andreei, care are patru prezenţe la ediţiile Jocurilor Olimpice de Iarnă, mai putem vorbi oare de o surpriză?


- Categoric, nu este o surpriză, însă orice sportiv are nevoie, periodic, de o confirmare, de o validare. Nu am avut absolut nicio emoţie la normele de control, iar cu rezultatele de la Campionatele Naţionale de starturi, unde au devenit din nou campioanele României, cele două sportive au demonstrat că sunt pregătite pentru noul sezon. Ne aşteaptă o stagiune plină de evenimente, vom concura la Campionatul Mondial, la Campionatul European, la etape de cupe europene şi cupe mondiale, atât la monobob, cât şi la bob două persoane.

Mă încearcă o uşoară urmă de regret, că fetele nu vor puncta pentru Constanţa, ci pentru CSA Steaua Bucureşti, club la care sunt legitimate în prezent.

- Când şi unde începe stagiunea de iarnă?

- Nu mai avem mult timp de acumulări, peste doar câteva zile, pornim la drum! Începând de duminică, 9 octombrie, şi până pe 14 octombrie, vom fi prezenţi în Germania, la Oberhof, pentru un stagiu de pregătire la starturi pe gheaţă. Ne vom muta apoi la Winterberg, unde vom rămâne până la sfârşitul lunii, cantonament în care accentul se pune pe pregătirea pe gheaţă.

Pe 30 octombrie, vom pleca spre Altenberg, unde ne vom antrena în vederea participării la prima competiţie oficială: Cupa Europei de la Lillehammer (Norvegia; 11-21 noiembrie). Ne vom întoarce apoi în Germania, la Altenberg, cu obiectiv de a pregăti evoluţiile din următoarele două etape ale Cupei Europei, cea de la Altenberg (Germania; 28 noiembrie - 4 decembrie) şi cea de la Innsbruck (Austria; 5 - 11 decembrie).

După încheierea concursului din Austria, revenim la Constanţa, unde vom rămâne până la finele anului.

 

- Va fi o mini-vacanţă pentru fete şi antrenorul lor?

- Nici vorbă de vacanţă! Vom continua pregătirea la standarde la fel de înalte, cu aceeaşi seriozitate şi intensitate, la Centrul Sport Forum şi pe nisip, la malul mării. Vor fi şi sărbătorile de iarnă, vom avea mare grijă la alimentaţie, trebuie să ne păstrăm în formă.

- Este limpede, vor fi multe competiţii, mult de muncă, un travaliu uriaş de depus. Dar cum reuşeşte bobul să supravieţuiască la Constanţa, un oraş fără tradiţie în sporturile de iarnă?

- Se spune că omul înţelept îşi face iarna car şi vara sanie. Aşa şi cu bobul la Constanţa, o disciplină sportivă care poate furniza un capital enorm de imagine litoralului românesc. Imaginaţi-vă că interesul populaţiei din Vest pentru sporturile de iarnă este unul uriaş, iar noi suntem acolo, printre ei, cu un bob pe care scrie România, Constanţa, Mamaia.

Cum supravieţuim? Cu greu, dar mergem mai departe. Sunt oameni care au firme private şi care au fost de acord să ne susţină. Am reuşit, prin performanţele înregistrate, să-i determinăm să ne ajute. Mai sunt oameni care apreciază sportul în general şi bobul în special, care se bucură de rezultatele sportivilor, care au răbdare să te asculte. Din păcate, sunt puţini…



- România are un potenţial uriaş în sport, avem resursă umană, încă sunt mulţi copii care vin la sport. Ce ne trebuie pentru a reveni acolo sus, pe podium?


- E o întrebare dificilă, care necesită o amplă analiză. Da, aşa este, avem „materialul de lucru”, dar nu uitaţi că niciun copil nu s-a născut direct campion mondial. O avem pe Simona Halep, a răsărit mai nou David Popovici... Aceşti sportivi au avut şi ei un început, ca toţi ceilalţi, când emoţiile părinţilor erau mai mari decât cele ale lor.

Voi sublinia un aspect foarte important la acest nivel. Un copil în formare are nevoie de sprijinul nu numai al antrenorului, ci şi de cel al specialiştilor care se ocupă de sănătatea şi creşterea sa armonioasă. Mă refer la partea de fizio, kineto, masaje, consiliere psihologică, un întreg colectiv care nu trebuie uitat. Părinţii, cluburile, autorităţile trebuie să investească în dezvoltarea sănătoasă a noii generaţii, ceea ce Vestul face de multă vreme.

La fel de importantă este răbdarea. Nu poţi scoate rezultate peste noapte, important este să duci sportivul sus în valoare, treptat, astfel încât să poată oricând să se lupte pentru o medalie. 


- Dar în bob ce şanse avem să progresăm? România are o singură medalie olimpică în sporturile de iarnă, iar aceea tocmai la bob. Vom prinde clipa în care un român să urce pe podiumul olimpic?

- Bineînţeles, cu toţii - sportivi, antrenori, cluburi, federaţie, comitet olimpic - ne dorim să câştigăm o medalie la Jocurile Olimpice. S-a vorbit despre aşa ceva, mai mult sau mai puţin justificat şi la ultima ediţie, cea de la Beijing. E greu! În sporturile de iarnă, dincolo de valoare individuală, contează mulţi factori, precum calitatea materialelor. Sportivii au nevoie de forţă, de viteză, iar dacă nu au aceste calităţi, vor avea mult de lucrat pentru a ajunge la standardele internaţionale. Greutatea trebuie adaptată la cea ideală ca să te apropii de limitele permise în regulament.

Acest sport presupune o experienţă îndelungată. Avem exemplul unei sportive din Canada care a cucerit medaliile de aur la trei ediţii de Jocuri Olimpice, iar la JO de la Beijing a reapărut, la 38 de ani, şi a cucerit medalia de aur la monobob, pentru… SUA!

- Credeţi că, dacă acest concurs s-ar repeta de 10 ori, Andreea ar avea vreo şansă să o învingă?

- Trebuie precizat că, la JO de la Beijing, Andreea a participat pentru prima oară în calitate de pilot, până atunci fiind împingătoare. A terminat pe locul 12, al doilea rezultat ca valoare din delegaţia României. Bineînţeles că e loc de mai bine, asta ştim cu toţii, dar sportiva nu a putut mai mult în acel moment. Aurul olimpic este, la ora actuală, doar un vis frumos.

Dar vreau să scot în evidenţă un alt aspect. Simpla participare la Jocurile Olimpice le oferă sportivilor din - să spunem - Statele Unite ale Americii sau Germania posibilitatea de a studia gratuit la universităţi de top. Este o cinste pentru o universitate să aibă olimpici în rândul studenţilor săi şi, în acelaşi timp, un plus de motivaţie pentru sportivi.



- În final, ca o concluzie, cum rămâne cu bobul la Constanţa? Trecem linia de sosire?


- Încercăm să supravieţuim. Am creat un club, CSSI Mamaia, suntem mici, încercăm să ne dezvoltăm, căutăm permanent sponsori, colaboratori. Suntem precum în celebrul film „Cool Runnings”, despre exoticul echipaj de bob al Jamaicăi participant la Jocurile Olimpice.

Căutăm şi sportivi, dar ştiţi cum este vorba: „Nu orice copac creşte până la cer”. Generaţia de azi renunţă repede la ceea ce face. Părinţii, din dorinţa de a nu-şi răni copiii, renunţă şi ei repede. Merg pe ideea că „l-am dus, nu i-a plăcut, asta este”... Nu generalizez, dar acest fenomen de abandon îl confirmă numărul scăzut de sportivi de înaltă performanţă.

Dar, ne încăpăţânăm să nu murim!

- Domnule profesor, mult succes în activitate!

- Vă mulţumim!

Foto: Facebook / Federaţia Internaţională de Bob şi Sanie / IBSF



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3939 secunde