Visul unui campion! Constănţeanul Cristian Tranulea se pregăteşte pentru Campionatul Mondial de Înot în Ape Îngheţate

- De cât timp te antrenezi pentru această competiţie?

- Când vorbim de competiții, se face o anumită planificare, iar fiecare ciclu de pregătire include o competiție de obiectiv și competiții de verificare. Pentru 2025, categoric obiectivul principal este Molveno! Am peste două decenii de înot în spate, dar în fiecare an am alt obiectiv. Prin urmare nu pot spune că mă antrenez de X timp pentru această competiție care categoric este foarte importantă, dar pot spune că mă antrenez pentru cele mai înalte performanţe în fiecare zi.

- Ce sentimente te încearcă atunci când te gândeşti că vei concura cu cei mai buni sportivi din lume?

- Îmi tremură picioarele numai când mă gândesc, dar din moment ce sunt acolo, asta denotă faptul că fac parte din elita respectivă. Au tot două mâini, au tot două picioare, mă antrenez ca un nebun. Sunt gata să mă iau la trântă cu ei! E un sentiment fantastic atunci când mergi spre blockstart și îți auzi numele însoțit de: „reprezentând România”, dar totodată trebuie să-mi păstrez concentrarea pentru că mă aflu acolo cu un motiv.

- Cât timp te antrenezi pe zi pentru această competiţie?

- Am lăsat puțin timp garda jos pentru a putea sa mă organizez mai bine pentru Campionatul Mondial. Eu în momentul de față încerc să țin steagul sus și ca antrenor, iar colaborarea pe care o am cu Atena Sport Club, școala lui Răzvan Florea, ocupă ceva timp din viața mea și am fost nevoit să îmi asum două săptămâni de odihnă. Nu vorbim de o pauză totală, dar în momentul de față mă antrenez o singură dată pe zi, dar în viitorul foarte apropiat o să mă duc spre două sau chiar trei antrenamente în fiecare zi, în total 6-8 ore de efort. Mă așteaptă și un cantonament de pregătire la altitudine, cantonament care îmi permite să fiu mai aproape de obiectivul meu, iar spre finalul perioadei de pregătire, în apropierea concursului, o să reduc semnificativ volumul de muncă pentru a putea concura pe fond de odihnă, o strategie clasică în lumea sportului.

- Ce simţi atunci când intri în apă îngheţată? Cum gestionezi tot ce se întâmplă în acele momente?

- Este un sport extrem, am nevoie de cel puțin o oră înainte de start să pot să-mi adun toate forțele pentru a putea să mă antrenez. Categoric este cea mai intensă durere pe care am experimentat-o vreodată și lucrul cu adevărat dificil este să îți poți păstra concentrarea și să înoți cât poți de repede în bazinul de gheaţă. Ce simt? Durere foarte puternică, amețeală, un consum energetic imens, reacție întârziată și un comportament muscular anormal, generat de apa care nu depășește 5 grade Celsius.

- Așa este, se desfășoară într-un loc mirific, dar trebuie să-mi păstrez concentrarea și să nu las garda jos. Cu siguranță după competiție o să mai rămân câteva zile să mă pot bucura de frumusețea locului, dar până iau startul nu pot să mă gândesc la altceva. Italia este superbă, o să merg acolo și înainte de competiție, dar când vine vorba de un Campionat Mondial, fie el și în Molveno, nu pot să mă gândesc la frumusețea locului, ci doar la bazin.

- Cu cine vei merge în Italia? Cine te va susţine din tribune?

- Mereu înainte de start am obiceiul de a mă uita în tribune pentru a-mi lua putere de pe margine și m-aș bucura extrem de tare să se alinieze planetele și să-mi văd părinții acolo, dar și ambii antrenori (atât domnul profesor Tavi Tileagă, cât și domnul profesor Andrei Petrescu), și pe Cristiana, prietena mea, care sper să reușească să fie cu mine acolo. Ea este medic rezident și are un program la fel de plin ca al meu, dar sper să reușească să fugă de la spital câteva zile.

- Ce sentiment te încearcă atunci când concurezi sub culorile drapelului României?

- De cele mai multe ori, mi se întâmplă să inund ochelarii de înot cu lacrimi pentru că știu cât am muncit pentru a ajunge aici. Mă gândesc la tot progresul din anii ce au trecut și la toate prezentările atât de la premiere, cât și de la start. Am plecat de la Palatul Copiilor Constanţa, Atena Sport Club, apoi Clubul Sportiv al Armatei Steaua București, iar acum de cele mai multe ori concurez în străinătate, iar acolo reprezint mereu România. Am foarte mari emoții de fiecare dată când iau startul sau îmi aud pe podium numele, dar trecând prin atâtea competiții, am învățat să gestionez aceste emoții.

- Care crezi că sunt şansele tale de a termina pe podium la această competiţie?

- Este o luptă foarte deschisă și sunt de părere că o să înotăm mai tare în calificări decât în finală, toată lumea țintind locul în finala mare, care reprezintă cei mai buni 8 timpi din proba respectivă. Or să fie categoric peste 100 de sportivi la start și sunt de părere că am nevoie de măcar timpul din Franța pentru a putea prinde finala, fiind obligat să-mi îmbunătățesc performanţa de atunci dacă îmi doresc un loc pe podium. Se poate întâmpla orice, în Franța din outsider am prins medalie de argint după ce am înotat chiar sub vechiul record mondial, iar la Oradea din pole position am terminat competiția pe locul 8. Am nevoie de o zi bună, un moral bun și de toate armele pentru o clasare pe podium, dar pentru asta mă antrenez. Contează în momentul de față fiecare detaliu, dar „fecioarele” sunt perfecționiste și foarte atente la aceste detalii.

- La final, un mesaj pentru copiii care ar putea să urmeze acest sport extrem pe care tu îl practici.

- Îndemn toţi copiii să facă sport. Orice. Înotul este un sport foarte frumos. La început pot să încerce, este ca o joacă. Apoi, dacă au parte de un antrenor bun, pot să ajungă să facă şi performanţă. Să ştii că nu este imposibil. Eu am trecut la o altă categorie, iar aici nu aş transmite niciun mesaj pentru că este un sport extrem. Dar nataţia este frumoasă. Faceţi sport!