O delegație de ziariști și democrat-liberali constănțeni a vizitat, la invitația deputatului european Adrian Manole, Parlamentul European. Evenimentul a avut loc în perioada 13-15 aprilie la Bruxelles, ocazie cu care cei 25 de membri ai delegației au avut posibilitatea să descopere, alături de o instituție care funcționează (scuzați-mi clișeul) ca un ceas elvețian, o capitală fasci-nantă, un oraș cosmopolit, în care tradiția și istoria se îmbină cu ele-mente cât se poate de actuale, chiar dacă acestea din urmă alunecă, uneori, spre zona kitsch-ului.
Orașul instituțiilor europene, al ciocolateriilor în care efectiv nu te poți abține să nu intri (eu, ca iubitor de ciocolată, cred că am intrat în vreo 15 și am cumpărat din trei), al pistelor pentru bicicliști, al cafenelelor și restaurantelor din stradă, capitala celui mai cunoscut copil din lume - Manneken Pis (Băiețelul care face pipi sau, în traducerile mot-à-mot, omulețul pișăcios), reprodus într-o statuetă din bronz care, în realitate, e mai mică decât te-ai aștepta - acesta ar fi, la o primă impresie Bruxelles-ul, supranumit și "capitala Europei". Multe tinere, de culoare de o frumu-sețe necosmetizată, surprinzător de mulți asiatici (îndeosebi chinezi) și mai ales cohorte de turiști umplu orașul pe aleile pavate cu bazalt, arterele comerciale și piața centrală, numită Grande Place.
Aceasta din urmă găzduiește sediul primăriei din Bruxelles, o clădire impresionantă, în stil gotic, al cărei turn are o înălțime de 92 de metri. Celelalte clădiri din Grande Place - de menționat este că și aici, în centrul vechi, ca și în restul capitalei, concentrația de clădiri pe metru pătrat este foarte mare - ar fi aparținut, se pare, unor bresle, printre care cea a berarilor și cea a brutarilor. În pofida faptului că sunt voci care susțin că Bruxelles-ul nu este tocmai o capi-tală europeană impresionantă, orașul are, totuși, acel "je ne sais quoi", rezultat probabil al unei flamande vorbite cu o rapiditate surprinzătoare, al unui cosmopolitism natural, al unei toleranțe binevenite. Cât despre Grande Place, locul în care turiștii se întind efectiv pe caldarâm, pe pavajul cu piatră cubică, aceasta se află, din 1983, în patrimoniul UNESCO.
11.000 de români
au vizitat, între 2005
și 2008, PE
În ceea ce privește sediul Parla-mentului European de la Bruxelles, vizitatorii constănțeni au putut vedea Hemiciclul, numit și sala de plen. Potrivit informațiilor, aici nu se doarme precum în parlamentul autohton, deputații europeni au activitate (greu de crezut, dar oamenii ăia chiar nu merg după principiul «fă-te că lucrezi!»), iar în cazul în care "chiulesc" o zi de la PE sunt pena-lizați: nu mai primesc diurna, care este de aproximativ 280 de euro/zi.
Gazdă a vizitei delegației constăn-țene a fost, alături de europarla-mentarul democrat-liberal Adrian Manole, Mariana Cosac, administrator în cadrul Direcției Generale de Comunicare a PE, cea care a vorbit invitaților despre rolul instituției europene, precum și despre activi-tatea și deciziile luate în cadrul forului.
Interesant de remarcat este că, potrivit explicațiilor Marianei Cosac, de la aderarea României, în ianuarie 2007, numărul vizitatorilor români la sediul PE din Bruxelles, a crescut constant. De precizat este și că, în perioada 2005-2008, peste 11.000 de români au vizitat Parlamentul European. Cu toate acestea, conform unor studii, intenția de vot în contextul alegerilor europarlamentare care vor avea loc în iunie este de doar 36% în rândul cetățenilor români cu drept de vot, unele voci fiind chiar mai pesimiste, în sensul în care e de așteptat ca doar 26% dintre ei să voteze.
Singurul parlament multinațional din lume, ales în mod direct de cetățeni și care are cea mai mare legitimitate dintre toate instituțiile europene reprezintă forul în care se stabilește legislația europeană care, puțini dintre noi o știm, se regăsește în peste 60% din legislația națională a fiecăruia din cele 27 de state membre.
- Publicitate -
