Ne-au pus să ne scoatem bijuteriile și curelele de la pantaloni, ne-au descălțat (pentru control) și ne-au pipăit, apoi ne-au dat gențile să le amușine câinii, după care ne-au mânat într-un țarc pe pista aeroportului (iar cameramanii au fost suiți pe o platformă), de unde nu ne-au mai lăsat să plecăm timp de două ore.
Erau 6 grade Celsius afară, iar sala de așteptare a aeroportului era liberă, încălzită și prevăzută cu scaune comode, însă, din nu știu ce motive, nu aveam voie acolo. Sepepiștii care însoțeau grupul presei locale au insistat să fim lăsați înăuntru, dar stresații de la Secret Service au spus nu.
Sub amenințarea teroristă
Am fost înconjurați de agenți de securitate români și americani, de mașini blindate sau nu, iar de pe acoperișul clădirii aeroportului se ițeau lunetiștii, pregătiți pentru orice scenariu. Zilele astea am avut prilejul să înțelegem cu precizie ce înseamnă, de fapt, amenințarea teroristă și care este atmosfera pe care o întreține în jurul celor în permanență vizați. Măsurile de securitate nu au fost luate numai de formă, pentru că așa prevede protocolul, și am văzut asta în privirile deloc relaxate ale americanilor de la Secret Service.
Traian Băsescu, alături de soție și de oficialități române, au sosit cu jumătate de oră înainte pe aeroport pentru a-l întâmpina pe oaspete.
Când a coborât pe covorul roșu, la 11 fix, l-am văzut pe George W. Bush de la o prea mare distanță (circa 20 de metri) și având în față zid de jurnaliști americani privilegiați, sosiți cu avionul prezidențial. Mai târziu, la conferința de la Neptun, presa locală nu a avut acces și nu am primit vreun răspuns care să ne lămurească pe ce criterii a făcut consilierul Valeriu Turcan acreditările. Ca jurnalist constănțean este destul de frus-trant să fii de două ori discriminat, o dată în fața jurnaliștilor străini și încă o dată față de cei bucureșteni…
Evident, sunt mărunte nemulțumiri ale unui grup restrâns de oameni, ele pălesc în fața interesului superior al întâlnirii celor doi președinți și privilegiului constănțenilor de a-i face cu mâna și de a-l întrezări prin geamurile blindate ale imensului Chevrolet (Suburban) pe cel mai puternic om al planetei.
Am văzut un constănțean fericit…
Am văzut ieri și un constănțean fericit, și mă refer la prefectul Dănuț Culețu, el având prilejul de a fi gazdă, alături de Maria și Traian Băsescu, și de a strânge mâna înaltului oaspete, pe care l-a găsit foarte agreabil, ca și pe drăguța lui soție, Laura Bush. Prefectul a transmis mesajul de bun venit al constănțenilor și, după plecarea coloanei oficiale, ne-a împărtășit convingerea sa că orașul nostru a fost privilegiat prin vizita lui George W. Bush. Mai mult, Culețu a ținut să transmită mulțumiri președintelui Traian Băsescu pentru a-l fi adus pe președintele american la Constanța.
Casa Albă a avut chiar curtoazia de a face un mic cadou prefectului de Constanța. La scara avionului, Dănuț Culețu a primit un mic pachețel învelit în hârtie aurie, având numele său caligrafiat pe un cartonaș. Prefectul a găsit în cutie o pereche de butoni argintii și s-a arătat foarte impresionat de atenție.
Nu la fel de băgați în seamă au fost miniștrii de Externe și al Apărării sau consilierii prezidențiali (printre care și Mariana Bitang), ei rămânând nesalutați pe aeroportul "Mihail Kogălniceanu", atunci când familia Bush s-a urcat în mașină și a demarat, urmată de cuplul prezidențial român, într-un Mercedes blindat. Ministrul Adrian Cioroianu a fost însoțit ieri de prietena sa, cei doi ținându-se de mână, chiar și într-o atât de oficială ocazie. Dar ministrul nostru de externe este o persoană neconvențională, care nu ne mai surprinde cu nimic.
Patru ore și jumătate mai târziu, după vizita la Neptun, George W. Bush s-a întreținut circa trei minute cu un grup de soldați americani de la baza NATO, a bătut palma cu ei pe aeroportul "Kogălniceanu", și-a luat rămas bun de la cuplul Băsescu și de la prefectul Culețu, după care Air Force 1 l-a preluat pentru a-l duce înapoi în "capitala summitului"
- Publicitate -
