Compania "Oil Terminal" este eroina unei experiențe teribile. Prin anul 2003, societățile "Rompetrol Rafinare" și "Rafo" au derulat prin intermediul terminalului petrolier din Constanța o cantitate de circa un milion tone țiței. Biroul Vamal Constanța a considerat că "Oil Terminal", în calitate de depozitar și prestator de servicii, este vinovată că a eliberat țițeiul către proprietari, fără efectuarea plăților privind contravaloarea obligațiilor vamale și TVA aferent. Ca urmare i s-au întocmit actele constatatoare și cazul a intrat pe rolul justiției.
- Publicitate -
"Oil Terminal" s-a apărat, susținând că obligația plății revine proprietarilor țițeiului și cerând să fie anulate actele constatatoare, care o incriminau. De altfel, atât "Rompetrol Rafinare" (în 2003), cât și "Rafo" (în 2007) și-au achitat obligațiile către Vamă. Situația era clară. Probe de necontestat demonstrau că "Oil Terminal" are dreptate și că justiția nu poate decide decât în favoarea ei. Așa s-a și întâmplat la trei instanțe. Rând pe rând, Judecătoria, Tribunalul și Curtea de Apel Constanța au dat hotărâri care exonerau "Oil Terminal" de orice vină și desființau constatările Vămii.
Faptul că Autoritatea Națională a Vămilor a mers mai departe, inițiind recursul în anulare, nu este o surpriză. Se știe că instituțiile statului sunt extrem de rapace și sunt gata să belească contribuabilii de zece piei. Surprinzător este că Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat dreptate. "Oil Terminal" a fost declarată vinovată și bună de plată pentru suma de 111.228.018,52 lei (circa 30 milioane euro), urmând să fie executată de ANAF. Magistrații Înaltei Curți au văzut probele companiei "Oil Terminal", care demonstrau că statul și-a încasat dreptul până la ultimul bănuț. Au fost de acord și cu argumentul că o marfă nu poate fi impusă de două ori. Dar au considerat că actele constatatoare emise de Vamă sunt întocmite în conformitate cu legea (adică îndeplinesc condițiile formale) și nu pot fi desființate. Iar pe cale de consecință, compania trebuie să plătească.
Cazul "Oil Terminal" demonstrează că, în justiția română, forma bate fondul, iar ambalajul primează înaintea conținutului. Mesajul transmis de Înalta Curte este că nu adevărul contează, ci procedura. Dacă o instituție a statului face o nedreptate, împachetând-o în procese verbale făcute la marele fix, după lege, cel vizat este ca și condamnat. Magistrații vor judeca doar în raport cu ambalajul, fără să se mai obosească să-l deschidă, pentru a vedea și conținutul.
Miercuri, Mihai Lupu, directorul general al companiei "Oil Terminal" s-a dus cu jalba în proțap la guvern. Omul a prezentat situația, a pus pe masă dovezile și toată lumea i-a dat dreptate.
"În principiu, lucrurile sunt rezolvate - afirmă Lupu. Vama a comunicat ANAF că debitul s-a recuperat și că nu mai există obiectul executării silite. La rândul nostru, trebuie să ne ducem din nou la Înalta Curte de Casație și Justiție, să le spunem magistraților că nu mai există obiectul executării și să solicităm anularea actelor constatatoare. Am salvat încă o dată «Oil Terminal»!"
