Destăinuirile unei emigrante din Constanța Cronică de peste Atlantic (XXV)

Foileton de Gabriela S.

Lăcomie în lumea afacerilor (II)

Se preconizează că Investment Banking, în general, a jucat recent un rol crucial în extinderea creditelor pentru imobiliare, aflate în proces de devalorizare din 2008. Investitorii instituționali sau cei individuali "sofisticați" (cu portofolii peste câteva milioane de dolari) erau cuprinși de frenezia procentelor pozitive pe care le obținuseră din investiții similare între 2005 - 2008. Aceștia nu au avut capacitatea să se oprească la timp, chiar dacă economiștii trâmbițau tare în Business Week, Investor’s Business Daily, Wall Street Journal, CNBC și în alte surse de specialitate că balonul pieței imobiliare era aproape de spargere. Se umflase prea rapid și era prea voluminos ca să-și încapă în propria-i piele.

Investment Banking este o industrie care și-a ales unele dintre cele mai luminate minți din lumea afacerilor, de la cele proaspete de pe băncile școlii, până la cele rafinate, cu experiență în marile instituții bancare, prin faptul că le plătea sume imposibil de egalat în comparație cu alte industrii. Aroganța acestor firme în felul cum își alegeau candidații ridica un steguleț roșu de la bun început: nu consecvența, etica sau bunul simț căutau ei la viitorii angajați, ci acel spirit concurențial, rapacitatea și agresivitatea individuală care fac o persoană să se prezinte cât se poate de bine în fața clienților și să vândă un măr cu 1.000.000 de dolari, chiar dacă este un simplu fruct împachetat într-o minciună aurită.

Un astfel de măr poleit cu iluzii seducătoare a fost sintetic CDOs (Collaterized Debt Obligations), un instrument de investire foarte complex, menit a specula sau a balansa nivelul de credit risk într-un portofoliu. Este un instrument în derivă, bazat pe un set de acțiuni care sunt sau nu neapărat inițiate în numele părților implicate în tranzacție.

Goldman Sachs, un gigant în Investment Banking, având capacitatea de a influența bursa bancară prin mărimea și volumul tranzacțiilor pe care le execută, este acuzat, fără a fi dovedit și finalizat cazul în acest moment, că a vândut astfel de "mere" clienților ce au pierdut bani, în timp ce firma paria împotriva valorii acestor instrumente, "escavând" în final profituri enorme. Aceste "mere" erau de multe ori împrumuturile imobiliare pe care o persoană fizică sau o afacere le lua pentru o casă sau o clădire, multe dintre ele fiind neplătite și abandonate în ultimii doi ani și scăzând în valoare la jumătate sau mai puțin. Cu alte cuvinte, mere frumoase care se alteraseră între timp.

Lăcomia și incapabilitatea unor astfel de firme de a se opri la timp atunci când au mirosit declinul au dus acele mere aproape la putrefacție. Cu ele, și pe investitorii instituționali și persoanele fizice care nu au cunoscut limita decenței. În acest vârtej au fost antrenați și mulți nevinovați, pierzându-și slujbele și casele, atrași în gaura neagră de magnitudinea evenimentelor asupra cărora ei nu aveau niciun control.

Reprezentanții firmei au apărut în fața Senatului, fiind de-a dreptul masacrați de întrebările reprezentanților poporului, în timp ce ei s-au apărat cât au putut.

Merită oare ca reputația venerabilă a unei firme construite de multe generații, fondată în 1869, să fie distrusă în final de lăcomie? Oare milioanele de dolari pe care această firmă le donează la lobbying (încercând să influențeze legislația) pe lângă politicienii din Washington în fiecare an, fie democrați, fie republicani, o vor salva? Rămâne de văzut. Pagubele înregistrate deja, pe de altă parte, rămân martore ale avariției umane într-un sistem care intenționează să tindă spre utopie, dar de care este încă destul de departe.

Va urma

(Foiletonul Gabrielei S. poate fi citit în edițiile de week-end și de luni ale ziarului "Cuget Liber")