Cea de-a doua zi a Festivalului Internațional de Literatură s-a încheiat duminică, la Casa de Cultură din Mangalia, cu decernarea premiilor "Ovidius" și a Premiului Festivalului. Laureații au fost aleși la extreme din punct de vedere al celebrității - un laureat al Premiului Nobel și o tânără scriitoare debutantă din Rusia.
- Publicitate -
Cultura suburbană reconfigurează spațiul literar
O surpriză pe scena Casei de Cultură a fost Irina Denezhkina, 27 de ani, o vedetă a literaturii rusești contemporane, care a primit Premiul Festivalului, în valoare de 5000 de euro. Denezhkina s-a făcut remarcată mai întâi în spațiul virtual, prin spargerea clișeelor literare, în proza ei regăsindu-se multe variabile ale culturii hip-hop. Scrierile sale abundă de cuvinte și expresii vulgare, care, la un anumit nivel, realizează o frescă a culturii suburbane. Criticii susțin că tânăra autoare are tendința de a-și integra propriul eu în diferite personalități, și de aici înverșunarea impetuoasă din scrierile ei. Totuși, amplasarea sinelui în diferite contexte este indispensabilă în procesul literar, întrucât condiția esențială pentru identificarea cu ceilalți este activarea principiului alterității. Pentru Denezhkina, Premiul Festivalului Internațional al Literaturii este prima distincție pe care o primește în calitate de scriitoare, ea publicându-și prima carte la vârsta de 21 de ani.
Pamuk, prizonier între două culturi
Sosit direct de la Bookfest (București), unde și-a lansat cartea "Zăpada", la Mangalia, scriitorul de talie internațională, Orhan Pamuk, a primit Premiul "Ovidius", în valoare de 10.000 de euro. O sumă simbolică pe lângă milionul de dolari câștigat la Premiile Nobel, ediția din 2006. Pe merit, ce-i drept, pentru că autorul turc, care momentan predă la "Columbia University" din Statele Unite, este un ambasador al valorilor turcești. Prins între sfera islamică și cea occidentală, Pamuk recunoștea, la un moment dat, că se află într-o intensă luptă cu sine, cauzată de cele două culturi pe care și le-a asumat. Turcia rămâne însă țara pe care autorul o promovează în majoritatea cărților sale, fiind locul de care se simte cel mai legat. Atașamentul față de țara natală nu i-a întunecat, însă, optica obiectivă, scriitorul afirmând, în 1995, că aproximativ 30.000 de kurzi și un milion de armeni au fost uciși, la începutul secolului, într-un pogrom din Turcia. În consecință, un partid naționalist turc i-a intentat autorului, în 2005, un proces penal, cu acuzația că afirmația sa ar fi lezat demnitatea națiunii turce. Pamuk a avut parte de susținere internațională, iar ministerul justiției din Turcia a anunțat că nu acordă aviz favorabil judecării scriitorului. Anul următor, din cauza unei probleme de procedură, procesul a fost abandonat în mod oficial.
Testimonialul de la Mangalia
Discursul de la Mangalia al lui Pamuk a avut o tentă confesională, el recunoscând motivul pentru care scrie: "Noi, scriitorii, tocmai de aceea scriem, pentru a ne simți oriunde ca acasă". Născut în Turcia, momentan integrat în spațiul american, Pamuk este de fapt cetățeanul universal prin cărțile sale, un locuitor al acestui "global village", teorie emisă acum 50 de ani de vizionarul Marshall MacLuhan: "Nu există cuvântul «exil» pentru cel care scrie din plăcere. Cărțile mele au fost traduse în 56 de limbi, drept pentru care și eu mă simt acasă în 56 de locuri", a precizat Pamuk. Laureatul Nobel a semnat cărți ca "Mă numesc Roșu", "Viața cea nouă", "Cartea neagră" și "Fortăreața albă", acestea fiind, deocamdată, singurele traduse în limba română.
Literatura tehnologică sau tehnologia literaturii?
Și cum opera de artă este, așa cum spunea Socrate, o ființă vie, literatura evoluează odată cu lumea în care este creată. Totuși, opera de artă nu este prizoniera curentului sau epocii sale, lucru dovedit de popularitatea de care beneficiază și astăzi marii autori care au marcat secolele trecute. Din acest fapt putem deduce că literatura nu are nimic de-a face cu timpul contextual în care este creată. Orhan Pamuk este de altă părere, recunoscând că secolul vitezei vine în avantajul literaturii contemporane: "Cu cât mai multă viteză, cu atât mai multă literatură", a argumentat autorul.
Literatura a ajuns la un nivel interesant, în condițiile în care la editura Polirom, în topul vânzărilor se află cartea "La cumpărături cu bebe", de Sophie Kinsella, de zece săptămâni pe poziția fruntașă. Cartea se încadrează într-un nou curent-concept denumit chick-lit (chick literature - literatură pentru femei), definit prin publicul căruia i se adresează: femeia modernă, dinamică, cu o carieră în ascensiune, dar care are nevoie de sfaturi practice pentru a face față provocărilor vieții. Este un stil literar care vrea, sau cel puțin pretinde că se pliază pe stilul de viață al societății de consum, fiind ușor de înțeles, fără sintagme criptice, scrise dinamic, cu elemente de umor. Printre deschizătoarele de drumuri pentru curentul chick-lit a fost cartea "Jurnalul lui Bridget Jones", o satiră a relațiilor umane, excelent creionată de Helen Fielding.
Despre literatura viitorului și viitorul literaturii se dezbate încă asiduu la Festivalul Literaturii, până mâine, când autorii invitați la eveniment vor pleca în locurile în care își consumă, de obicei, existența literară.
