Posibilitatea introducerii impozitului forfetar împarte mediul de afaceri în două.
- Publicitate -
Pe de-o parte, mulți manageri consideră că o astfel de măsură ar fi abuzivă, întrucât va băga în mormânt o mulțime de microîntreprinderi și IMM-uri nou-înființate. De cealaltă parte, mulți patroni consideră că impozitul fixat dinainte ar face curățenie în segmentele "negre" ale economiei.
Desigur, cota unică de impozitare ar fi menținută, întrucât impozitul forfetar nu are ce căuta în multe alte segmente economice. Pentru început, ar putea fi introdus în domeniul imobiliar, construcții, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, hoteluri și restaurante și industria alimentară și a băuturilor, susține ministrul Gheorghe Pogea.
"Impozitul forfetar nu se pretează oriunde, nici chiar în construcții. Pe litoral, ar funcționa la hoteluri, pensiuni mici, restaurante și tonete, după modelul aplicat în bazarele din Turcia, unde se negociază până la 25% din prețul afișat", consideră Ion Dănuț Jugănaru, directorul general al Camerei de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură (CCINA) Constanța.
Acest tip de impozit se cal-culează în funcție de dimensiunile unei firme (cifră de afaceri, număr de angajați), eliminând astfel posibilitatea de fraude prin manipularea profitului scris pe hârtie.
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a sesizat că cele mai mari pierderi apar în segmente în care, în mod logic, nu se pune problema pierderilor: industria alimentară și a băuturilor, comerț, hoteluri, restaurante. Aici este trecută, pe hârtie, 60 – 70% din pierderea anuală.
"Problema este că avem în față un an de criză, la finele căruia multe firme vor afișa pierderi reale. O astfel de măsură trebuie implementată cu grijă, în nici un caz din 2009. Trebuie gândită cu atenție, trebuie stabilită o cotă rezonabilă de impozitare", mai spune Ion Dănuț Jugănaru.
Totuși, impozitul forfetar este o măsură învechită, la care multe state europene au renunțat. În ciuda motivației MFP, care se confruntă cu o creștere la 20% a economiei subterane, în ultimii ani, introducerea acestui mecanism ar întoarce România în timp, în contradicție cu filozofia progresistă a comunității europene din care facem parte.
"Sunt însă multe firme de formă, care ar putea fi eliminate din peisaj: simigerii, patiserii, pensiuni în care nu se taie niciodată bon fiscal sau persoane plătite «pe firmă», genul acela de societate cu un angajat, fără profit sau clienți, dar cu jeep la poartă", consideră V. Coman, un întreprinzător constănțean.
Cert este că ministerul trebuie să gândească serios modul de implementare a impozitului, în primul rând pentru a evita un număr mare de victime colaterale și, în al doilea rând, pentru a nu pune România pe altă listă neagră a Uniunii Europene, cum este cazul celebru al taxei auto.
Cu alte cuvinte, nu este loc de hoție pe față, de impozitare abuzivă și exagerată, în condițiile în care măsura ar viza chiar reducerea hoției și evaziunii fiscale.
