Secția de Urgențe a Spitalului Județean este cel mai aglomerat sector al întregii unități. Zeci de oameni intră și ies de aici zilnic, fie pe picioarele lor, fie ajutați de rude. Ca să ajungi mai departe, dai un ban, dar… stai în față.
- Publicitate -
Holurile sunt pline de oameni și de asistente care se plimbă încolo și încoace, vizibil grăbite, ignorând și minimul spațiu necesar pentru bolnavii aflați, din diverse motive, în scaune cu rotile.
O banală fractură poate fi un motiv pentru o așteptare lungă și dureroasă, chiar de câteva ore în șir. "Cred că sunt vreo două ore de când s-a întâmplat evenimentul (n.r. de când a ajuns la urgență cu piciorul drept fracturat). Am fost bandajată și după aceea adusă jos. Liftiera m-a lăsat în fața liftului și a plecat" , ne povestește Speranța C., în vârstă de 53 de ani. Liftiera nu s-a întors imediat, cum a spus, iar femeia a fost preluată de o altă asistentă și dusă în fața cabinetului de radiologie, unde aștepta cuminte alături de ceilalți pacienți. După ce, într-un final, și-a recuperat fișa, s-a îndreptat spre casă. A fost transportată până la intrarea în secție cu scaunul cu rotile, după care s-a ridicat și a pornit șchiopătând spre băncile din fața instituției.
A fost întreruptă în drumul său de un medic, care a avertizat-o că nu poate călca încă pe picior. "Ce era să fac dacă nu am cârje încă? Pentru bănuții pe care i-am dat când am ajuns, măcar să mă ajute cu scaunul până mă urc în mașină", se plânge femeia. Ușa se deschidea din când în când, în special pentru a primi pacienții într-o stare mai gravă.
Uimitor, o fractură de coaste este ceva ce trece aproape neobservat. Este și cazul lui Mihai V. , care a stat la coadă de mai bine de 30 de minute. O asistentă îl tot întreabă dacă mai poate aștepta. Bărbatul răspunde de fiecare dată că nu este nicio problemă, nu se simte așa de rău. "Sunt bătrâne mai în față. Eu mai rezist dacă e nevoie", afirmă bărbatul.
Tot felul de urgențe!
Cu toate că pacienții se află într-o stare delicată și trebuie tratați cu cea mai mare grijă, lipsa de spațiu determină incidente care de care mai diverse. O asistentă grăbită încearcă să îi facă loc unui pacient pe targă, dar peretele este în drum, așa că drumul pacientului se termină cu un contact dur cu peretele, amplificând disconfortul.
În același timp, un alt domn se plânge de condițiile proaste de la toaletă, motiv pentru care a apelat la o metodă originală: a folosit una din gălețile folosite pentru spălat pe jos pe post de pisoar și a fost făcut de râs de către una dintre asistente, femeia motivând că gestul lui este o dovadă de grosolănie: "De unde vii, din pădure?" i s-a adresat indignată asistenta. Pe de altă parte, omul spune că și așteptarea îndelungată l-a determinat să apeleze la această soluție salvatoare.
Ar lucra, dar nu prea au cu ce
La un moment dat, trece și un medic. Întrebat dacă poate prelua o pacientă, el refuză, motivând că are deja pacienții săi. Întrebat dacă așa ceva se practică în mod obișnuit, s-a făcut repede nevăzut, precizând că nu dorește să se legitimeze sau să afirme nimic.
În general, este o lipsă acută de tărgi și de cărucioare și prea mulți bolnavi.
La Secția de Urgențe Pediatrie, o femeie tânără, cu un copil micuț în brațe, care tușește neîncetat, povestește: "Când am ajuns, ni s-a zis doar să așteptăm. Cu atenții cu tot, nu avem ce face. Sperăm doar să ne bage mai în față".
Andreea IACOB
