În anii 2007 și 2008, criza forței de muncă a fost aliatul sindicatelor la negocierea contractelor colective de muncă. Deficitul mare de lucrători calificați le-a înmuiat patronilor cerbicia și i-a determinat să accepte importante creșteri salariale.
- Publicitate -
În 2009, situația s-a schimbat radical. Balanța negocierilor se înclină sub presiunea crizei economice, un adversar redutabil al creșterilor salariale.
Maratonul negocierilor
Sindicatele și patronatele din transporturi sunt din nou la masa verde. Negocierea contractului colectiv de muncă pe ramură este un adevărat maraton. Strategia este arhicunoscută. Sindicatele vor cere cât mai multe drepturi și salarii cât mai mari, iar patronii vor oferi cât mai puțin sau de loc. Compromisul va fi pe la mijlocul distanței dintre cele două poziții.
Criza economică (mondială și internă) va fi argumentul suprem pe care patronii îl vor scoate la înaintare tot timpul, pentru a tempera pretențiile sindicale. Un asemenea motiv, care introduce prea multe necunoscute în balanța veniturilor și cheltuielilor companiilor, este greu de combătut chiar și de către cei mai experimentați negociatori sindicali. Cine poate face previziuni despre dinamica fluxurilor de mărfuri și de călători, de care depind veniturile companiilor din transporturi? Nimeni nu e Mafalda să ghicească cum vor evolua prețurile carburanților, cursul de schimb al leului, dobânzile bancare și inflația, adică acele variabile din ecuația afacerilor din transporturi. Incertitudinea va acționa ca suprem obstacol în calea oricărei creșteri salariale.
Sindicatele: 875 lei salariul minim
În anii trecuți, interesele patronatului portuar nu au fost reprezentate la negocierile din transporturi și, ca urmare, nici nu au fost reflectate în contractul colectiv de muncă pe ramură. De data aceasta, lucrurile s-au schimbat. Organizația Patronală "Operatorul Portuar" și-a luat în serios rolul și, prin intermediul Confederației Naționale a Patronatului Român, participă la dezbaterea contractului pe 2009 – 2010.
După cum o demonstrează amendamentele propuse de organizație, există importante divergențe între ceea ce solicită sindicatele și ceea ce oferă patronii portuari.
Prin contractul pe 2008, sindicatele obținuseră majorarea cu 11,42% a salariului minim pe ramură, de la 620 lei la 700 lei. În cazul muncitorilor calificați, saltul era chiar mai mare: 17,3%. De la un nivel minim de 868 lei, salariul a urcat la 1.050 lei. Majorările obținute depășeau cu mult rata anuală a inflației și asigurau, totodată, o creștere reală a veniturilor.
Acum, sindicatele solicită ca salariul de bază minim brut pe ramură (fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse) să crească cu 25% și să ajungă la 875 lei.
Pact social de criză
În opoziție cu această solicitare, patronatul portuar propune ca salariul să fie egal cu cel stabilit prin contractul colectiv de munca la nivelul economiei naționale. După cum se cunoaște, de la 1 octombrie 2008, nivelul acestuia este de 540 de lei, iar dacă se aplică protocolul convenit între Guvernul Tăriceanu, sindicate și patronate, acesta ar trebui să crească la 600 lei, de la 1 ianuarie 2009. Dacă s-ar ține cont de propunerea patronatului portuar, salariul minim pe ramură ar urma să scadă de la 700 de lei la 600 de lei sau chiar la 540 de lei.
Ulterior, organizația patronală a revenit cu precizarea că solicită înghețarea salariilor: "În condițiile actualei recesiuni economice, în care foarte mulți agenți economici își reduc activitatea și restructurează personalul, nu se poate vorbi de o majorare salarială; mai degrabă sugerăm să se încheie un pact social prin care părțile semnatare să convină asupra înghețării salariilor pentru anul 2009." Iar mai departe se spune: "Să se mențină salariul de bază minim brut pe ramură la nivelul actual – respectiv 700 lei lunar, adică 4,12 lei pe oră, salariu care este cu 30% mai mare decât salariul minim pe țară (540 lei – n.n.)".
Dezacord pe toată linia
Patronatul portuar respinge, de asemenea, și alte solicitări ale sindicatelor, precum: plata unei prime de vacanță de 50% din indemnizația de concediu, pe lângă respectiva indemnizație; acordarea de zile libere plătite de Ziua Femeii, în a treia zi de Paști și în a treia zi de Crăciun ori de ziua de naștere a angajatului; creșterea numărului zilelor de concediu la 25 de zile lucrătoare; modificarea coeficienților de ierarhizare a salariilor; creșterea diferitelor sporuri acordate în plus la salariu.
Sindicatele au mai propus ca, prin contract, să se prevadă plata unei contribuții de către salariații nesindicalizați, a cărei valoare să nu fie mai mică de 0,6% din venitul brut realizat, dar care să nu depășească valoarea contribuției sindicale. Banii ar urma să fie utilizați exclusiv pentru pregătirea și desfășurarea negocierilor colective și pentru activitățile și acțiunile privind executarea contractului colectiv de muncă.
Patronatul nu este de acord, motivând că ar însemna ca respectivii salariați, împotriva voinței lor, să achite această impunere: "Atât timp cat legea prevede că un contract colectiv de muncă se aplică fără discriminare atât salariaților sindicaliști, cât și celor care nu sunt membri de sindicat, nu vedem temeiul unei astfel de solicitări."
Nu în ultimul rând, sindicatele solicită să se stipuleze că noul contract nu poate conține drepturi mai mici decât cele din contractul anterior. În schimb, patronatul portuar propune eliminarea acestui amendament, considerând că "astfel
s-ar îngrădi libertatea angajatorilor de a exprima sugestii de modificare".
