Americanii de la International Herald Tribune au publicat vineri un ditamai articolul dedicat României. Onor țărișoarei noastre, ziariștii cu pricina au umplut câteva pagini cu mărturii și studii făcute între Carpați și Marea Neagră despre șpaga din spitalele noastre. Sub titlul "Mita, o problemă în sistemul sanitar din România", în articol sunt prezentate mai multe mărturii ale pacienților și doctorilor, care vorbesc deschis despre șpagă, mită și atențiile fără de care actul medical ar fi aproape imposibil.
- Publicitate -
Jurnaliștii de la Herald Tribune prezintă și un studiu efectuat de Banca Mondială în România, potrivit căruia "atențiile" din sistemul sanitar din țara noastră ar atinge, anual, valoarea de 280 milioane de euro, un român care se internează într-un spital plătind, în medie, cam patru șpăgi. Există și un mercurial al șpăgilor, acestea variind între 100 și 5000 de euro, în funcție de complexitatea cazului. Cea mai ieftină este operația de apendicită, iar cea mai scumpă include o operație pe creier.
Bineînțeles, s-a găsit și cineva care să ia apărarea șpagagiilor, ziarul cu pricina citându-l pe Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor, cel care a vrut să-i scoată basma curată pe doctorii de la Slatina. Tipul ăsta spune că doctorii fac ceva normal atunci când cer și încasează șpaga deoarece au salarii foarte mici și trebuie să mănânce și gura lor. Halal atitudine, halal om.
Ceea ce nu au scris cei de la Herald Tribune este că șpaga în spitalele românești nu mai este demult o "atenție" sau o motivație în plus pentru doctor pentru a-și face treaba mai bine. Șpaga în spital este prețul pe care pacientul trebuie să îl plătească pentru orice serviciu medical. Nu dai banul, ești uitat, ești amânat de la operație, nu mai există medicamente pentru tine etc. După un tratament gen picătura chinezească, deznodământul nu poate avea decât două variante: ori plătești cât trebuie și primești atenția cadrelor medicale, ori mori cu zile.
Se știu foarte bine, cel puțin în Constanța, încă dinainte de a pleca spre spital, care sunt tarifele practicate de medici. Iar dacă nu le știi, ți se vor aduce la cunoștință. Spre exemplu, medicul a venit în salonul pacientului înainte de operație și i-a spus să aibă 500.000 lei (vechi) în buzunarul de la pijama pentru "domnu’ anestezist". Am fost martorul unui astfel de episod. Am aflat mai apoi că și onorariul medicului cu pricina a fost pe măsură, de 500 de lei.
O mică parte dintre cei care nu au prezență de spirit sau bani, îi vedem adeseori pe la televizor. Un copil nenorocit pe viață fiindcă medicul de gardă nu s-a trezit să asiste la naștere, un bătrân mort pe holul spitalului pentru că doctorul nu a vrut să-l consulte, o femeie moartă pentru că a făcut infecție în urma unei banale intervenții, iar exemplele pot continua.
Din păcate, acești medici scapă mereu basma curată, fără a fi reținuți măcar o zi din sala de operații, pentru că ei sunt judecați de colegii lor, de oameni precum domnul Astărăstoaie.
Iar ce e și mai rău, în conștiința și mentalitatea oamenilor s-a creat, ca un reflex, grija de a nu uita să șpăguiești toate halatele albe pe care le întâlnești în cale. Să nu care cumva să uite pe cineva. Omul s-a autodisciplinat în acest sens, conștient că fiecare verigă dintr-un act medical trebuie stimulată pentru a-și face treaba. Degeaba dai la doctor dacă nu dai și anestezistului, degeaba îi bagi asistentei șefă bani în buzunar dacă nu le bagi și asistentelor care îți administrează tratamentul și așa mai departe.
Există și doctori adevărați, dar sunt atât de puțini încât se pierd ca o picătură de apă într-un ocean.
