Turist în țara strămoșilor

Românii pun geamuri la Colosseum, iar nevestele așteaptă să le spele. Acesta

este ultimul banc al confraților noștri care muncesc în Italia. Pentru ei, Colosseumul nu este decât o stație de metrou, iar ruinele vechilor cetăți niște "pietre".

Drumurile nu duc la Roma doar pe bani mulți, ci doar pe șosele de doi bani. Mă refer la cele din România. Dacă ai răbdarea să străbați România într-o zi, să faci centura Bucureștiului într-o oră și jumătate, să treci prin Sebeș cu viteza întâi și să te oprești de zeci de ori pe drumul național dintre Brașov și Sibiu, întrucât drumarii n-au finalizat lucrările de reparații nici după doi ani, mai ai un hop până la graniță. Răbdarea este dusă până la capătul puterilor tale. Căutăm cu disperare un motel în Nădlac. Tot ceea ce putem găsi este o cameră liberă la 100 de lei. Nu are aer condiționat, așa că ești nevoit să dormi cu fereastra deschisă. Nu mai contează faptul că fereastra dă tocmai în drumul național și auzi toate tirurile care trec spre vamă. Toaleta este comună, la capătul holului. Dar câteva ore trec repede.

În miezul nopții trecem granița. La câțiva zeci de metri, la vecinii unguri, ne oprește o patrulă de noapte. Ungurii se aleg cu zece euro, prețul "plătit" de prietenii noștri de drum pentru lipsa scăunelului de copil de pe bancheta din spate a mașinii.

Dacă o zi îți ia să străbați România, în cea de-a doua zi treci prin trei țări: Ungaria, Austria și jumătate de Italia.

Soldați romani la Colosseum

Ca să vizitezi orașul vechi nu-ți ajunge o săptămână. Roma concentrează cea mai mare parte dintre construcțiile monumentale ale lumii: Colosseum, Columna lui Traian, Fontana di Trevi, Vaticanul cu Piața San Pietro.

Colosseumul este, poate, cea mai mare construcție a Imperiului Roman. Stai la coadă aproximativ jumătate de oră până când treci dincolo de ziduri, acolo unde, cu mii de ani în trecut, gladiatorii se luptau până la moarte, sub privirile a 50.000 de spectatori.

Nu te plictisește așteptarea. În fața ta e istorie. Autoritățile au vrut să învie atmosfera Imperiului Roman și prin față îți trec bărbați îmbrăcați în hainele soldaților romani. Primul nu vrea să fie fotografiat, pe al doilea însă reușesc să-l înduplec. Am învățat că în Roma totul se negociază: de la un produs de firmă din magazin până la umbrela din bambus pe care ți-o vinde asiaticul la colț de stradă cu cinci euro. Dacă negociezi, este a ta cu trei euro.

Inima statului Vatican "bate" în centrul Romei

Orice muritor de rând care ajunge în Roma nu trebuie să ocolească Vaticanul, "inima" care bate în Roma. Bazilica San Pietro și Capela Sixtină și-au câștigat demult celebritatea. Piața San Pietro strivește sub măreția sa. Lumina pare că iese din ziduri și din sculpturi și se refugiază apoi în apa fântânilor.

Bazilica San Pietro, al doilea locaș al creștinătății ca mărime, este principalul punct de atracție din piața cu același nume.

Coborâm în biserică. Nu avem voie să facem poze, iar forțele de ordine domolesc până și zbenguielile celor mici.

Nici la Capela Sixtină nu ni se dă voie să imortalizăm celebra creație a lui Michelangelo. "No photo!", "No photo!" se aude la interval de câteva secunde. În camera pictată de Michelangelo sunt doar câteva băncuțe pe care îți poți odihni oasele obosite după atâta umblat prin muzeu. Mai sunt câteva trepte de marmură, însă forțele de ordine nu ne lasă să le atingem. Marile creații se privesc din picioare.

Dacă urmărești cu atențiile stațiile de metrou, ajungi foarte ușor și la Fontana di Trevi. Apa vine din izvorul Acqua Vergine. Legenda spune că o fecioară le-a arătat acest izvor soldaților însetați. Potrivit tradiției, trebuie să arunci un bănuț în fântână ca să fii sigur că te vei întoarce la Roma, dar și că dorințele tale se vor îndeplini.

Ruinele vechilor cetăți romane, de la ieșirea din marele oraș, sunt păzite cu sârmă ghimpată. Mi-am adus atunci aminte de vandalizarea vechilor așezări din Dobrogea, de căutătorii de comori care fac să se piardă vestigiile istorice, fără ca vreo autoritate să intervină.

Marea dezamăgire, pizza

Nu este greu să fii turist în Italia. În doar câteva ore poți străbate o distanță de câteva sute de kilometri, fără să obosești. Ești taxat însă, la telepass: 10 euro, 20 de euro.

Prețurile produselor urcă pe măsură ce te apropii de principalele atracții turistice ale metropolei. Dai și patru euro și jumătate pentru o cupă de înghețată. La fel și pentru un sendviș. N-am putut să beau niciodată cafeaua lor foarte concentrată și servită într-un degetar. Și mai dezamăgită am rămas de pizza. Credeam că timp de o săptămână, cât am stat în Italia, am să mănânc numai pizza. Blat cu roșii, blat cu brânză, blat simplu. Da, în pizzerii se vinde și așa ceva. În loc de pâine, poate. Prețurile la produsele alimentare sunt la fel ca ale noastre. Lucrurile se schimbă însă când vine vorba de promoții. La ei, promoția este promoție. Cu 150 de lei poți cumpăra o pereche de pantofi sport și una din piele, modele care încă n-au apărut în magazinele din România.

În luna august, în Roma este o căldură insuportabilă. Temperatura urcă până la 38 de grade și nu scade decât după ce apune soarele. Noroc că pe toate străzile orașului sunt fântâni cu apă rece, potabilă. Te stropești pe față, pe mâini, umpli sticluța de apă și pornești mai departe.

În luna august cel puțin, se circulă foarte bine în Roma. O posibilă explicație ar fi aceea că italienii sunt în concediu. Comercianții trag obloanele magazinelor la ora prânzului. Nu există non-stop, iar când vezi o astfel de expresie la intrare înseamnă că magazinul e deschis și în vremea prânzului.

Linia de metrou străbate orașul dintr-o parte în alta. La fiecare stație este trecută principala atracție turistică, astfel încât nu ai cum să te pierzi în metropolă.

"Vraja" te-a atins

Am întâlnit mulți români în Italia. În metrou, dar și în magazinele din

Centru. Vânzătoarele dintr-un magazin de haine de copii vorbeau în limba lui Creangă, iar un românaș de-al nostru își câștiga existența cu valsurile interpretate la acordeon. În spatele lui, o țigăncușă frumoasă, cu un copil în brațe, strângea prinosul muncii bărbatului.

La capitolul educație, nici italienii nu stau mai bine. Și la ei gunoiul se aruncă nereciclat în tomberoanele de pe marginea drumului. În schimb, știu de frica amenzilor atunci când este vorba de parcări. Încă de la început am fost atenționați să nu parcăm în locurile rezervate persoanelor cu dizabilități. Într-adevăr, nimeni nu se atingea de ele. Nu există parcare în marele oraș fără ca două - patru locuri să nu fie rezervate pentru cei cu nevoi speciale.

Pleci obosit din Roma. După câteva luni, ți se face dor de orașul celor șapte coline. "Vraja" de la Fontana di Trevi te-a atins.