Pentru 130 de oameni, dosarul "Flota" s-a închis. 83 dintre ei au fost scoși de sub urmărire penală, iar pentru alți 47 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Cazul a rămas fără obiect, pentru că s-a demonstrat lipsa vreunui prejudiciu. El mai există doar pentru că șeful statului, Traian Băsescu, a fost împiedicat de imunitatea prezidențială să fie audiat de procurorii DNA.
- Publicitate -
Chinuiți degeaba
În istoria justiției române, dosarul "Flota" va rămâne printre cele mai rușinoase capitole. El constituie o probă a aservirii organelor de cercetare penală față de cei aflați la guvernare în timpul regimului Iliescu, a faptului că instituțiile statului au fost folosite în lupta pentru putere și au făcut poliție politică, că libertățile cetățenești au fost grosolan încălcate și că mecanismele statului de drept au fost scoase din funcțiune. Doar reforma petrecută sub presiunea integrării europene, a ferit justiția să persiste în greșeală și să ducă abuzul până la capăt.
Statul român – cu obrazul pătat de mulțimea proceselor pierdute la CEDO și cu buzunarul găurit de despăgubirile pe care trebuie să le plătească victimelor sale – răsuflă ușurat. În ceasul al 11-lea a oprit o afacere diabolică, de natură politică, născută prin manipularea justiției.
Recunoașterea de către DNA a faptului că nu a existat niciun prejudiciu în derularea contractului "Petromin - Klaveness" și decizia de scoatere a celor 130 de oameni de sub incidența Codului penal este, de fapt, un alt mod de a spune: "V-am chinuit degeaba!"
Drame ignorate
În anii 2002 – 2003, procurorii i-au anchetat ca pe hoții de cai pe cei ce au avut o cât de slabă legătură cu compania "Petromin". I-au purtat pe drumuri și au făcut presiuni asupra lor să recunoască vinovății inexistente. Au încercat să obțină declarații care să-l incrimineze pe Traian Băsescu, împotriva căruia se construise, de fapt, acel dosar politic.
Acuzarea a 84 de persoane, în frunte cu Traian Băsescu, în august 2004, sub pretextul unui prejudiciu imens, de 324.514.683,80 USD, a reprezentat un șoc nu doar pentru cei direct implicați și familiile lor, ci și pentru societate în ansamblu. Reacția politicienilor și a mediei a fost devastatoare. Toți au preluat tema, au rumegat-o ani la rând, au tras de ea ca de un elastic în campaniile electorale, în conferințele de presă, în articole și editoriale, în talk – show-uri. Puțini erau cei ce se întrebau dacă afirmațiile DNA sunt adevărate și mult mai puțini se gândeau la drama celor acuzați de numeroasele grozăvii.
Suferințele acestor oameni și ale familiilor lor nu sunt înfățișate în niciun raport, în nicio dare de seamă a DNA. Statul român le-a ignorat, dar va veni vremea să răspundă pentru ele. Astăzi, câțiva dintre foștii acuzați pe nedrept sunt deciși să dea DNA în judecată și să-i ceară să dea socoteală pentru faptele sale.
Un dosar abuziv și criminal
Trei oameni au decedat înainte de a afla că au fost scoși de sub urmărire penală. Inginerul Vasile Pistolea a fost directorul general al Administrației portului Constanța între 1992 - 1996. De numele său sunt legate dezvoltarea celui mai mare port de la Marea Neagră, mari proiecte de investiții. Inginerul Gheorghe Catrinescu a fost directorul executiv al Asociației Naționale a Constructorilor de Nave și una dintre personalitățile de prim rang ale industriei navale din România. Clc. Mihail Serescu a fost director comercial la CNM "Romline" și subsecretar de stat la Agenția Zonelor Libere. Era cunoscut în lumea shipping-ului românesc drept "tatăl experților". Acești oameni au murit cu conștiința că patria îi pedepsește pe nedrept.
Un principiu al fizicii spune că: "Dacă un corp acționează asupra altuia cu o forță, cel de-al doilea reacționează cu o forță egală, dar de sens contrar". Viața de zi cu zi demonstrează că principiul este valabil și pentru individul uman și pentru societatea omenească.
Aurora Roșioru a fost soția lui Ion Roșioru (fost jurist al CNM "Petromin", în prezent pensionar). În vara anului 2007, a murit în urma unui accident vascular. Ultimii ani de viață au fost măcinați de teama că soțul ei, aflat pe lista acuzaților, ar putea fi condamnat și închis. Spaima sa a fost amplificată de campania mediatică fără de sfârșit. Organismul său nu a mai rezistat la presiunea uriașă la care era supus și a reacționat dramatic. Forța morții s-a opus celei a vieții de coșmar.
Unii dintre cei implicați în dosar au acuzat stări de depresie, fiind nevoiți să solicite ajutorul medicului. Sub stresul prelungit, bolile celor suferinzi s-au agravat. Toți au înregistrat pierderi materiale, din cauza sechestrului pus pe bunuri și a cheltuielilor cu avocații, cu drumurile la parchet.
Cei ce deschid acțiunea împotriva DNA vor aduce în fața instanței de judecată dovezi despre dramele trăite de ei și familiile lor. Mai importantă decât orice despăgubire va fi însă recunoașterea de către justiția română a caracterului abuziv și criminal al acestui dosar politic.
