Indiferent de reacțiile copilului mic, specialiștii recomandă părinților să-și păstreze calmul și răbdarea și să nu-i amenințe cu formule de genul "Te duc la doctor dacă nu te potolești!" sau "Dacă nu ești cuminte îți fac injecție!".
- Publicitate -
"Încă de mic, băiețelul meu, Silvian, care pe 16 iulie a împlinit trei ani, se speria din orice și plângea din orice fleac. Când nu reușeam să-l potolesc, mai speriată decât el, alergam la doctor. După ce se convingea că nu are nici o boală, medicul râdea și mă sfătuia să am răbdare cu el, dacă vreau să crească fericit și cu un comportament adecvat.
În ultima vreme, am schimbat puțin foaia și, atunci când el plânge fără motiv, noi râdem sau îl amenințăm că-l vom duce la doctor, dacă nu tace. Să vedeți atunci plânsete și isterii! Ne poate ajuta psihologul să-l potolim?". (D. F. Stoian, din M. Kogălniceanu)
"Avem o fetiță în vârstă de doi ani și șase luni, născută după lungi tratamente și într-un moment în care ne pierdusem orice speranță. Am alintat-o peste măsură, recunoaștem asta. Problema e că-i isterică rău de tot și face foarte urât dacă nu-i convine ceva. Azi-așa, mâine-așa, ne-am gândit s-o speriem și noi cu ceva și atunci am cumpărat o seringă cu care o amenințăm atunci când își ia nasul la purtare, de fapt, mai tot timpul. Când o vede, parcă dă strechea în ea, zici că și-a pierdut mințile, așa de tare urlă! Mai obișnuim s-o izolăm cinci minute în camera ei, iar dacă e noapte, o lăsăm pe întuneric. Doctorul ne-a spus că e sănătoasă tun și să n-o mai alintăm atâta, dar i-am spus că ne cere un lucru imposibil. Totuși, așa nu se mai poate, se plâng vecinii că-i deranjează cu urletele ei și ne crapă obrazul de rușine. Nici la grădiniță n-o mai lăsăm, că acolo face și mai urât decât acasă. Poate ne ajută psihologul s-o potolim, dar fără s-o chinuim. Vă mulțumim sincer și ne cerem scuze că v-am răpit timpul cu o problemă atât de personală" - Alina și Victor, din Constanța.
Emoțiile copiilor sunt reale!
Orice supoziții ar face părinții, emoțiile copiilor sunt reale și foarte puternice, chiar dacă ele par, de multe ori, iraționale pentru adulți. Aceasta din cauză că micuții se pot supăra și pot începe să plângă din motive lipsite de importanță, sau se pot speria de străini, de întuneric etc. - ne-a explicat psihologul Speranța Băcana. Alteori, reacționează violent pentru că se simt frustrați că nu pot face un lucru anume și, mai ales, dacă li se spu-ne că nu vor primi ceea ce-și doresc.
Împărtășiți stările copilului!
"Leacul pentru isteriile" copiilor se află, însă, tot în mâna părinților, care trebuie musai să le înțeleagă emoțiile și, mai mult, să le împărtășească. Iar dacă râdem de plânsul, supărarea sau frica celor mici, dacă îi pedepsim sau îi ignorăm pentru aceste manifestări, copiii vor deveni timizi, retrași și incapabili să-și exprime emoțiile în mod natural.
În schimb, dacă părinții au răbdare și sunt blânzi când copilul se luptă cu emoții puternice, probabilitatea ca acesta să crească fericit și echilibrat este mult mai mare.
Nu speriați copiii!
Totuși, părinții fac o mare greșeală atunci când sperie copilul cu formule de genul "Te duc la doctor dacă nu te potolești!", sau "Dacă nu ești cuminte îți fac injecție!". Fără să-și dea seama, traumatizează psihic copilul, iar efectele acestei traume se pot vedea mai târziu. De aceea, indiferent de… isteriile copilului mic, părinții trebuie să-și păstreze calmul și răbdarea, căci numai astfel vor reuși să-i alunge frustrările și să-i readucă zâmbetul pe buze. Iar dacă chiar nu o scoateți la capăt, câteva ședințe de consiliere psihologică vă vor ajuta.
