"Am 36 de ani și mă pot «mândri» cu șase avorturi provocate. Din păcate, acum îmi doresc foarte mult un copil, dar nu rămân însărcinată. Eu am o anume credință, dar n-aș putea spune că sunt habotnică. Totuși, simt o mare neîmplinire că nu pot avea copii și îi dau dreptate mamei când îmi tot spunea că avortul este un mare păcat. Aș putea afla și eu ce spune, concret, religia despre avort? Vă mulțumesc din suflet. Antonella, din Năvodari".
- Publicitate -
Practicarea avortului, atât în cadrul căsătoriei, cât și în cazul relațiilor extraconjugale sau întâmplătoare este considerată de către religie o crimă împotriva vieții umane.
Venind în apărarea copilului chiar din momentul conceperii sale, Biserica creștină, încă de la apariția ei, a avut de spus un cuvânt categoric cu privire la avort. Ea a proclamat, cea dintâi în istoria omenirii, într-un mod absolut, înainte de "Declarația drepturilor nenăscutului de la Geneva", din 1922, înainte de "Declarația privind drepturile copilului", din 1959, ca și de "Convenția privind drepturile copilului" din 1988, protecția supremă de care trebuie să se bucure copilul, mai înainte de orice.
Biserica condamnă avortul în numele lui Dumnezeu, care a rânduit apariția vieții omenești în clipa creației: "Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său " (Facerea l, 27).
A se reține: avortul încalcă Decalogul - Să nu ucizi - Ieșire, cap. 20, versetul 13.
Preot paroh Vasile Vasile, Parohia Sfânta Cuvioasa Parascheva, din Năvodari
